The Washington Post about Hungary ’s Viktor Orban lack of appetite for democracy

October 2011

Usual stuff for Viktor Orban „cracking down on the media, curbing the independence of the judiciary, attacks on minorities and a drift toward one-party rule” is to create tensions in the US-Hungary relationship, the Washington Post writes.

Since 2010, US is sending more and more messages that Orban’s style to push Hungary into etreme nationalism is not welcomed into Washington . On the other side, the Hungary ’s primeminister seems not to understand any message…

Details: http://www.washingtonpost.com/politics/hungarys-viktor-orban-has-no-appetite-for-democracy/2011/10/11/gIQAfIJaiL_story.html

July 2010

The Washington Post about Hungary's leader habit to embrace 1930s-style nationalism and anti-Semitism.

The Washington Post is publishing an article about „Orban's habit of catering to Hungary 's extreme right, which still embraces 1930s-style nationalism and anti-Semitism”.

The extreme measures agains media, minorities and the bad realtion with the neighbouring countries in made Viktor Orban a persona non grata in Washington last time he served as Hungary 's prime minister. Now he is doing it again…

Details: http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2010/07/18/AR2010071802529.html

YouthVoice.ro/English: Everything about Transnistria OR is Transnistria a Russian or Romanian Land?

Transnistria is geographically delimited by the 800 km bank of Nistru (Dniester), the 600 km bank of Bug and the 150 km seaside of Back Sea.

The region is also known in English as “Trans-Dniestr” or “Transdniestria”. Etymologically, these names are adaptations of the Romanian name of the region, "Transnistria" meaning "beyond the river Nistru".

Antiquity and Middle AgesThe area where Transnistria is now located has been inhabited by Indo-European tribes for millennia, being a borderland between Dacia and Scythia . The Tyragetae (Tyragetae meaning the Getae -or Dacians- from the Tyras -or Nistru-) inhabited the area around the Nistru river (called "Tyras" in ancient documents), as well as the Scythians.

The mix of Romans and Dacians (Getae) after the Roman conquest of Dacia made a Romanized population that evolved into the Romanian nation. The Romaninas lived in the Medieval Eve in mainly 3 Romanian countries: Wallachia, Moldova and Transilvania until they all united to form what is now Romania.

So, the Vlachs (Volohs, Vlasi, Vlachians etc) Moldovans and Transilvanians they were all the same nation, Romanians, speaking the same language, Romanian.

After the Roman conquest of Dacia (101-102, 105-106), the Daco-Romanized population that later formed the Romanian Nation inhabited those lands.

Early Germanic and Mongolic tribes were present in the area during their invasions of the Roman Empire.

The beginnings of the Eastern branch of Romanians can be found in the symbiosis of the Tyragetae, so the subjects of Dacian king Burebista (82 -44 BC) that at Bug mouths was ruling Olbia and the Romans whose presence can be recognized every step.

For ages between Romanians (Moldovans, Volohs etc), and Ruthenians or Ukrainians a complex ethnographic and demographic mixing process evolved.

The Ukrainian historian V.B.Antonovici wrote in 1885 that neither the right bank nor the left bank of Nistru ,,ever belonged to halician principes or other Russian principes”.

Even from the beginning of the II-nd millennium those Romanization was very powerful, Scandinavian sources signalling the presence of the “blakumenilor” between Nistru and Bug and an old Russian chronic speak about the same ,,volohove” in the area.

At May 25, 1455, the citizens of Cetatea Albă (White Fortress - Akkerman), unhappy with the pirating actions of the Genovians from the castle Lerici from the mouths of Nipru, take under control this fortress and send the captives to the Moldovan ruler Petru Aron.

The Lerici fortress was under Moldovan control between 1455 and 1475. Nicolae Iorga shows that Podolia from the time of the Moldovan ruler Ştefan cel Mare (Stephan the Great) was “belonging to nobody” being alternatively under the control of Tatars, the Grand Ducat of Lithuania and Poland.

Ştefan Bathory in a letter to the Ottomans show that the lands between Nipru and Bug are inhabited by a mixed population composed by poles, moscals and Romanians.

The rulers of Moldova ruled also Transnistria
Since 14th century, the area were intermittently ruled by Lithuanian dukes, Polish kings, Crimean khans, and Moldavian (Romanian) princes (such as Ion Vodă Armeanul).

In 1574, Ion Vodă Armeanul was mentioning ,,our country Moldova beyond Nistru”, while in 1602 the boyars are talking about their relatives beyond Nistru.

In the year 1681 Gheorghe Duca Voda becomes ruler ,,Despot of Moldova and Ukraine ”, as he was simultaneously “Prince” of Moldavia and “Hetman” of Ukraine where in this period, the writing and the papers are in Romanian. If until him mainly the ethnic border was after Nistru, Duca puts also the politic border over Nistru, ruling a territory between Carpathians and Nipru.

Other Moldavian princes who held control of the territory in 17th and 18th centuries were Ştefan Movilă, Dimitrie Cantacuzino and Mihai Racoviţă.

From the 15th century, northern Transnistria (current districts of Camenca and Rîbniţa) belonged to the Grand Duchy of Lithuania, and later to the Polish–Lithuanian Commonwealth (1569–1793), which encouraged the migration of peasants into the territory from the neighboring populated areas (from north and from west).

Prince of Moldavia Gheorghe Duca (1665–66, 1668–72, 1678–84) built a court at Ţicanova on the east bank of the Dniester, and one at Nimirov on the Southern Bug, last mentioned in Moldavian hands in 1765.

The localities Dubăsari, Raşcov, Vasilcău, as well as four other currently in Ukraine are mentioned in 17th-18th centuries as fairs for the Dniester-Bug region. In 1769 a document dated at Bendery mentions the then title of the Mitropolitan of Moldavia as Mitropolitan of Proilavia, of Tamarova, of Hotin and of all the borders of the Danube, of the Dniester, and the Han's Ukraine, the latter being a common reference to the then sparsely populated Dniester-Southern Bug-Dniepr area.

Before becoming part of the Russian Empire in 1792 (southern part) and 1793 (northern part), the largest groups living between the Dniester and the Bug rivers were Moldavian (Romanian), Ruthenian (Ukrainian), and Tatar peasants. The Russian census of 1793 of the Ochakov region (southern part of the Dniester-Bug area) mentions a totality of 67 villages, of which 49 are mentioned as Moldavian (Romanian) and 18 as Tatar. The first candidate for the governor of the new Russian region was the Moldavian boyar Alexandru I. Mavrocordat. The northern part of Transnistria had Ruthenian (Ukrainian) and Moldavian villages.

Russians get to Bug in 1772, to Nistru in 1792 and to Prut in 1812 .

More details:
Viorel Dolha
The blog “Istorie adevărată”, article “Totul despre Transnistria”
http://istorie-adevarata.blogspot.com/2009/05/totul-despre-transnistria.html

cited in: http://youthvoice.ro/english/

YouthVoice.ro/Sora-Basarabia: TOTUL DESPRE TRANSNISTRIA sau Transnistria Pamant Romanesc

Transnistria în sens geografic este delimitată de malul de 800 km al Nistrului, de malul de 600 km al Bugului şi litoralul de 150 km al Mării Negre. Prin români transnistrieni înţelegem însă pe toţi cei de dincolo de Nistru, cuprinzând Podolia şi mergând până la Nipru ba chiar Don, în Crimeea, Caucaz şi Siberia.

Începuturile întinderii marginii estice a românităţii la est de Nistru se regăsesc în simbioza dintre tyrageţi (geţii de la Tyras sau Nistru), deci între supuşii lui Burebista care la gurile Bugului stăpânea Olbia, şi romanii ale căror urme se găsesc la tot pasul.

Din vremuri foarte vechi a început între români şi ruteni sau ucrainieni un vădit proces de interpenetraţie etnografică şi demografică continuat în decursul veacurilor prin colonizări şi emigrări ale acestor două rase. Stăpânirea cnejilor bolohoveni se afla pe cursul râului Sluci şi pe Bugul superior care sunt şi cei care îi vor preceda pe cazaci.

Istoricul ucrainian V.B.Antonovici scria în 1885 că nici dreapta nici stânga Nistrului ,,nu a aparţinut nici principilor halicieni nici altor principi ruşi”. Lupta corp la corp cu triburile slave şi turaniene nu va împiedica realizarea statului moldovean în sec.XIV, principatul de la Baia alăturîndu-se altor aşezări româneşti mai vechi, unele răspândite până în Polonia şi Volhinia. Între voievozii bolohovenilor mai cunoscuţi sunt Alexandru din Belţi şi Gleb al lui Ieremia.

Încă la debutul mileniului al II-lea, această romanitate era destul de puternică, surse scandinave din veacul XI semnalând prezenţa ,,blakumenilor” dincolo de Nistru, iar o cronică veche rusească menţionează pe aceiaşi ,,volohove” în zonă. În Crimeea ne întâmpină la 1287 un Crăciun, la 1280 o ,,unguroaică Mărioara” de la Caffa , iar în sec.XV ,,ungurii” Radu, Stanciu, Stoica în aceeaşi colonie, elementul românesc cunoscând iată din excesul său de vitalitate şi fenomenul de diasporă.

La 25 mai 1455 orăşenii din Cetatea Albă nemulţumiţi de acţiunile piratereşti ale genovezilor din castelul Lerici de la gurile Niprului pun stăpânire pe această fortificaţie şi îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducătorii cetăţii.

Podolia epocii lui Ştefan cel Mare este socotită de N. Iorga ca aparţinând ,,de fapt nimănui” deşi succesiv ţinuse nominal de cnejii tătari, Marele Cnezat al Lituaniei şi Polonia. Pe nesimţite s-a născut o Moldovă ,,nouă” dincolo de Nistru cu sate din ce în ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupată de Moldova între 1455-1475.

Cazacii români
Ştefan Bathory într-o scrisoare către înalta Poartă arată că întinderile dintre Bug şi Nipru erau populate cu o adunătură de oameni compusă din poloni litvani, moscali şi români. Cazacii sunt strânşi dintre moscali şi români. Prin denumirea de cazac, tătarii înţelegeau vagabond. Hatmanul lor Dumitru Vişnovieţchi se cobora dintr-o soră a lui P.Rareş. A pretins şi scaunul Moldovei. După Ioan Vodă cel Cumplit, cazacii vor năvăli în Moldova de mai multe ori aducând cu ei ,,Domnişori” -fii adevăraţi sau închipuiţi de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioară ai Moldovei.

Ioan Nicoară Potcoavă a fost primul hatman ales de întreaga Sece Zaporojeană. El va reuşi să ocupe pentru scurt timp tronul Moldovei şi acelaşi noroc si-l vor încerca şi alţi români din fruntea cazacilor: Alexandru şi Constantin Potcoavă, Petre Lungu, Petre Cazacu. Rangul suprem de hatman al cazacilor îl vor mai deţine dintre românii transnistrieni Ion Grigore Lobodă, Tihon Baibuza, Samoilă Chişcă, Ion Sârcu, Opară, Trofim Voloşanin (Românul), Ion Şărpilă, Timotei Sgură, Dumitru Hunu şi eroul legendar al cazacilor în lupta pentru independenta Ucrainei, Dănilă Apostol. Pe tot parcursul sec XVI – XVIII, înalte ranguri printre cazaci le-au avut polcovnicii Toader Lobădă, (în Pereiaslav), Martin Puşcariu (în Poltava), Burlă (în Gdansk), Pavel Apostol (în Mirgorod), Eremie Gânju şi Dimitrie Băncescu (în Uman), Dumitraşcu Raicea (în Pereiaslav) comandantul Varlam Buhăţel, Grigore Gămălie (în Lubensc), Grigore Cristofor, Ion Ursu (în Raşcov), Petru Apostol (în Lubensc). Alţi mari comandanţi de unităţi căzăceşti dintre ,,dacii transnistrieni” sunt: Ţopa, Scapă, Ţăranul, Moldovan, Munteanu, Procopie, Desălagă, Drăgan, Gologan, Polubotoc, Cociubei, Turculeţ, Chigheci, Grigoraş, Bogdan, Radul, Focşa, Basarab, Grigorcea, Borcea, etc. Mulţi din ei vor fi semnatari ai documentelor de unire a Ucrainei cu Rusia de la 18 ianuarie 1654, iar alţii precum generalul Ciorbă şi coloneii Mândra, Ghinea şi Brânca vor intra în servicul Rusiei.

Domnii Moldovei au stăpânit Transnistria
După ce în 1574, Ion Vodă Armeanul pomenea de ,, ţara noastră a Moldovei de dincolo de Nistru”, după ce în 1602 boierii vorbesc de neamurile lor de peste Nistru, Ghe. Duca devine la 1681 ,,Despot al Moldovei şi Ucrainei” împlinind pe lângă rolul de domnitor al Moldovei şi rostul de hatman şi administrator al Ucrainei, unde în vremea aceasta se vor scrie şi acte redactate în româneşte. Dacă până acum doar hotarul etnic depăşise Nistrul, Duca va duce şi hotarul politic în zona transnistreană având în stăpânire toate teritoriile dintre Carpaţi şi Nipru. După el au mai deţinut conducerea Ucrainei, Ştefan Movilă, Dimitrie Cantacuzino şi Ene Drăghici iar cu mari funcţii au fost şi Simeon Paliş şi Sandu Colţea.

Consecinţă a stăpânirii lui Duca Vodă (care a ridicat curţi domneşti la Ţicanova pe Nistru şi Nimirov pe Bug) Moldova continuă până la 1765 să administreze şi malul stâng al Nistrului.

Importantele centre ale Transnistriei erau Movilăul, Dubăsari, Silibria, Iampol, Jaruga, Raşcov, Vasilcău. În noua oblastie formată de ruşi la Oceakov (la a cărei construcţie Petru Şchiopu participase cu 15.000 salahori şi 3.000 care) au primit în sec. XVIII pământuri boierii: Cantacuzino, Rosetti, Catargiu, Badiul, Sturza, Manuil, Macaresu, Cucu, Boian, Iliescu, Sabău, Cananău, Crăciun, Pascal, Hagilă, Săcară, Nicoriţă, Ghenadie, Dodon, Zurucilă etc. Cetatea a fost cerută de Mihai Viteazul la 1600 şi apărea încă de pe atunci, ca fiind unul din oraşele Moldovei). Într-un recensământ din 1793, între Nistru şi Bug din 67 de sate, 49 erau exclusiv romăneşti.

Biserica transnistreană subordonată din vechime bisericii române
Ţinutul gravita şi bisericeşte spre Moldova, astfel la 1657 mitropolitul Sucevei hirotoniseşte pe Lazăr Branovici ca episcop la Cernigov. Într-un act dat la Thighina în 1769 se face următoarea precizare privind subordonarea bisericească: ,,mitropolitul Proilavei (Brăilei), al Tamarovei (Reniului), al Hotinului, al tuturor marginilor Dunării şi al Nistrului şi al întregii Ucraine a hanului”. În câteva rânduri ţinutul dintre Nistru şi Bug a intrat sub jurisdicţia episcopiei Huşilor. După 1792 (dată la care ruşii ating Nistrul) Transnistria va aparţine bisericeşte de Ecaterinoslav în fruntea căreia însă era românul Gavril Bănulescu-Bodoni care după anexarea Basarabiei va reuni sub aceeaşi mitropolie Chişinăul, Hotinul şi Oceacovul ,,fiindcă în ţinutul Oceacovului precum şi în Basarabia locuiesc moldoveni, vlahi, greci, bulgari şi colonişti de diferite neamuri, iar ruşi sunt foarte puţini”. Din 1837 se va înfiinţa eparhia Chersonului şi Tauridei cu reşedinţa la Odessa . Pe malul stâng al Nistrului şi pe alocuri şi în stepa Chersonului până la Bug , erau aşezări în care fiinţau cam 100 de biserici moldoveneşti, iar tot sudul Rusiei până aproape de Kiev era în stadiul de colonizare abia cu două decenii înainte de răpirea Basarabiei.

În 1717 domnul Moldovei, Mihai Racoviţă, atestă printr-un act o dăruire de moşie făcută peste Nistru lui Apostol Leca.

Viorel Dolha
Sfarsitul partii I. cititi partiele II, III, IV şi V pe blogul “Istorie adevărată”, articolul “Totul despre Transnistria”

Sursa:

http://youthvoice.ro/sora-basarabia/totul-despre-transnistria-sau-transnistria-pamant-romanesc-/

cu referire la http://istorie-adevarata.blogspot.com/2009/05/totul-despre-transnistria.html