joi, 29 mai 2008

Aleksei Ostrovski dezvăluie detalii ale “memorandumului Kozak II”: Conducerea R. Moldova este gata să stabilească relaţii federative cu Transnistria

Aleksei Ostrovski dezvăluie detalii ale “memorandumului Kozak II”: Conducerea Republicii Moldova este gata să stabilească relaţii federative cu Transnistria
29 Mai 2008, 20:44
Afişări: 358
Aleksei Ostrovski si Vladimir Voronin
Colaj: UNIMEDIA

Limbii ruse i s-ar putea conferi statutul de limbă de stat * Conducerea Republicii Moldova este gata să stabilească relaţii federative cu Transnistria * Tiraspolul ar putea deţine dreptul de veto în sfere-cheie precum securitatea naţională, apărarea şi politica externă * Chişinăul ar putea anula legea privind dubla cetăţenie * Fenomenul românizării preocupă atât locuitorii Transnistriei, cât şi conducerea Republicii Moldova. Acestea sunt doar câteva dintre declaraţiile preşedintele Comitetului pentru relaţiile cu CSI din Duma de Stat a Federaţiei Ruse, Aleksei Ostrovski, lansate joi, 29 mai, la Tiraspol, informează NewsIn.

Ostrovski a precizat, potrivit NewsIn, că autorităţile de la Chişinău ar putea accepta o ridicare a statutului limbii ruse în viitorul stat reunificat, care în prezent este oficial recunoscută ca limbă de comunicare interetnică, ceea ce înseamnă că i s-ar putea conferi statutul de limbă de stat.

Oficialul le-a vorbit deputaţilor transnistreni despre unele aspecte ale întâlnirii pe care a avut-o la Chişinău cu preşedintele Vladimir Voronin. Potrivit deputatului rus, conducerea Republicii Moldova este gata să stabilească relaţii federative cu Transnistria şi să acorde drept de veto Tiraspolului în sfere-cheie precum securitatea naţională, apărarea, politica externă, chestiuni legate de neutralitate şi aderarea la diverse organizaţii politice, militare sau economice, mai precizează sursa citată.

Chişinăul ar putea, de asemenea, să anuleze legea care interzice persoanelor cu dublă cetăţenie să deţină demnităţi publice şi fotolii de parlamentari.

"Dacă totuşi Tiraspolul îşi va continua demersurile pentru obţinerea independenţei, aceste aspiraţii nu vor fi susţinute de comunitatea internaţională", a avertizat oficialul rus. Moscova este, de asemenea, de părere că Tiraspolul şi Chişinăul trebuie să se aşeze la masa de negocieri şi să elaboreze un set de acorduri pentru reglementarea conflictului transnistrean care să convină ambelor maluri ale Nistrului, relatează NewsIn.

Vorbind despre soarta trupelor ruse de menţinere a păcii din Transnistria, parlamentarul a amintit poziţia Dumei de Stat şi a conducerii Federaţiei Ruse, care a declarat că Moscova "nu ţine morţiş de acest contingent pacificator". Pacificatorii ruşi şi Grupul Operativ de Trupe Ruse vor rămâne pe Nistru până în momentul în care problema transnistreană nu va fi reglementată pe cale politică paşnică şi atât timp cât în regiune va mai rămâne depozitul de muniţii ruse din localitatea Colbasna.

În prezent, la acest depozit mai sunt stocate aproximativ 20.000 tone de muniţii, o parte dintre ele fiind netransportabile. La depozitul din Colbasna erau păstrate peste 40.000 de tone de muniţii ruseşti, o parte dintre ele fabricate încă din cel de-al Doilea Război Mondial. Depozitul a fost parţial evacuat în anii 2001-2002 cu suportul financiar şi logistic al OSCE, dar blocat de Tiraspol după eşecul Memorandumului Kozak din 2003, pe motivul invocat de Igor Smirnov că "o parte din patrimoniul militar al fostei URSS ar aparţine şi poporului transnistrean".

Ostrovski a spus, în cadrul unei întâlniri pe care a avut-o cu deputaţii din Sovietul Suprem de la Tiraspol că "mult discutatul fenomen al românizării, care preocupă locuitorii Transnistriei, îngrijorează într-o măsură importantă şi conducerea Republicii Moldova, dar şi cea a Federaţiei Ruse. Motiv pentru care, în setul de acorduri pentru o viitoare reglementare a conflictului transnistrean, ar putea fi prevăzute mecanisme de contracarare a acestui proces", a declarat deputatul rus Aleksei Ostrovski, preşedintele Comitetului pentru relaţiile cu CSI şi cu diaspora din Duma de Stat (camera inferioară a Parlamentului rus).

Amintim că o delegaţie a Comitetului pentru relaţiile cu CSI şi cu disapora din Duma de Stat se află într-o vizită de lucru în Republica Moldova, unde s-a întâlnit cu preşedintele Vladimir Voronin, preşedintele Parlamentului, Marian Lupu, liderii grupurilor parlamentare, iar joi a mers la Tiraspol, unde a avut întrevederi cu liderul regiunii, Igor Smirnov, şi preşedintele legislativului local, Evgheni Şevciuk.

Comitetul condus de Aleksei Ostrovski a organizat în acest an în Duma de Stat, după proclamarea independenţei Kosovo, audieri pe problema republicilor nerecunoscute din fostul spaţiu sovietic. Ostrovski a fost unul dintre coautorii rezoluţiei acestor audieri, care recomanda preşedintelui şi MAE rus să iniţieze procedura de recunoaştere a republicilor separatiste din Georgia - Abhazia şi Osetia de Sud - , iar în ceea ce priveşte Transnistria se propunea acordarea unei mai mari susţineri social-economice a locuitorilor regiunii.

Sursa: UNIMEDIA, cu referinţă la NewsIn

Radio Romania International: THE BLACK SEA COAST AT THE BEGINNING OF THE SEASON

THE BLACK SEA COAST AT THE BEGINNING OF THE SEASON 29/05/2008 The resorts on the Romanian Black Sea Coast are the Romanians’ favourite domestic tourist destination. The Romanian Black Sea coast is over 245 km long, but, taking into account that the Danube Delta Biosphere reserve covers the northern part, only the southern part of the Black sea coast is used for tourist purposes - to be more precise, the segment between Navodari and Vama Veche. The coast stretching between these two localities boasts beaches with fine sand. To this we can add the sea, boasting low salinity, offering tourists everything needed for a relaxing holiday. The seaside resorts on the Romanian Black sea coast are Navodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costinesti, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia. And to this list we can add tourist locations like 2 Mai and Vama Veche.

Traian Barbulescu, spokesperson for the National Associations of Tourist Agencies gave us further details about the 2008 summer season on the Romanian Black Sea Coast:

“For 2008 there’s much more on offer as compared to previous years. There’s lots of variety, both in terms of the types of services and the length of the season. This year the season started on May 1st. At present there are a lot of tourists at the seaside. I could even say that, as a first we had tourists from April onwards, during the NATO summit. This year we’ll have more hotels with all inclusive offers. Some hotels have already announced their intention to move over to all-inclusive service. And next year we hope there will be more such hotels. 4 and 5 star hotels have been built and different travel agencies have different packages on offer. Over May - June period we have less expensive offers than in the previous years”.

What have the local authorities done to increase the tourist potential of the Romanian Black Sea Coast and which are the favourite resorts? Corina Martin, the president of the Association for the Promotion and Development of Seaside Tourism has the details.

" Mamaia has maintained its top position among Romania’s seaside resorts. It can be considered the gem of the Romanian Riviera at the moment. Our main concern is to make resorts on the southern side of the coast more attractive, as we have set out to promote the entire coast. So Mangalia Tourist Harbour was inaugurated in the southernmost city of Mangalia, we have ambitious projects in this respect, such as linking Mangalia to the city of Balcic, on the Bulgarian Riviera. But at the moment Mamaia has the largest number of leisure opportunities on offer. We have an Aqua Magic water-park here, a Telegondola, we have double-deckers that will be driving up and down the seafront, and there is the Seaside Tour, including the the Constantsa City Tour and the Mamaia City Tour. Then there is the Casino area in Mamaia, where this year we’re going to have lots of events. These include Formula One on water, as well as the Aero Grand prix, due to start on June the 7th in Mamaia, which is a spectacular air show, and a renowned international event. We’ll also have the Golden Belt in boxing, an Argentinean tango festival, and lots of ensembles from several continents that will have performances at the Mamaia Casino. This year we’ll see a premiere: “Moda e Musica sote le stele” is an event from Milan, and after its performance in Mamaia it will go straight to New York..”

What’s on offer at the Romanian seaside this summer is complemented by the spa treatment facilities. Located 14 kilometers north of Constantsa, Eforie Nord has recently grabbed the attention of Romanian and foreign tourists. The accommodation on offer has been improved as a host of new hotels and guesthouses have been built, and existing accommodation facilities were modernized. Spa clinics in Eforie Nord use the mud with therapeutic qualities, from the nearby Techirghiol Lake. Saturn is another resort that in recent years has developed rapidly, thanks to huge investments made in the resort’s hotel and leisure facilities. Hotels on the seashore were refurbished and modernized, and there’s also an aqua park. Each modernized, 3-star hotel has its own spa facility, giving tourists the opportunity to mix holidays with spa treatment.

The Romanian seaside also offers diving. The top spots for diving are located in the southern part of the coast, where rocks and stone slabs replace the sandy sea bed. Here divers can discover an ecosystem rich in algae, crabs and fish, but also shipwrecks. Parachute gliding and pleasure flights on board the light planes or helicopters complete the activities on offer; tourists can even enjoy a bird’s eye view of Romania’s fascinating Danube Delta. Each resort has its own aqua park, garden restaurants with traditional food, clubs, discos, and sports courts, offering the opportunity to enjoy a memorable holiday on the Romanian Black Sea Coast.


source:
Radio Romania International
http://www.rri.ro

miercuri, 28 mai 2008

Victor Stepaniuc: Vorbim aceeasi limba Limba moldoveneasca si romana sunt identice, doar ca prima a aparut mai devreme si a stat la baza limbii romane

Limba moldoveneasca si romana sunt identice, doar ca prima a aparut mai devreme si a stat la baza limbii romane.

O declaratie in acest sens a facut astazi vicepremierul Victor Stepaniuc, care nu a putut explica insa necesitatea dictionarului romano-moldovenesc.

marți, 27 mai 2008

Pro TV Chisinau: Spicherul Marian Lupu a propus o solutie neobisnuita in disputa privind denumirea limbii - Limba romana in paranteze

Spicherul Marian Lupu a propus o solutie neobisnuita in disputa privind denumirea limbii. El a optat ca in actele oficiale sa se scrie denumirea de “limba moldoveneasca” urmata de sintagma “romana” in paranteze. Marian Lupu a facut declaratii in acest sens in cadrul unor discutii cu studentii din Balti.


Limba romana in paranteze

27 mai 1600 unirea celor 3 Tari Romane sub Mihai Viteazul

În timpul domniei lui Mihai Viteazul la 27 mai 1600, s-a realizat pentru prima data unirea politica a celor trei tari romanesti cu un singur conducator.
In punctul cel mai inalt al destinului sau Mihai Viteazul se intitula intr-un hristov emis la 27 mai ’’Domn al Tarii Romanesti, Ardealului si Moldovei’’ si isi confectiona bine cunoscuta pecete pe care figureaza cele 3 tari romane surori.

miercuri, 21 mai 2008

unimedia.md : Basarabia: manual de hărţuire a jurnaliştilor

Basarabia: manual de hărţuire a jurnaliştilor
21 Mai 2008
Foto: evz.ro

Jurnaliştii basarabeni acuză agresiunile la care sunt supuşi, blocarea apariţiei unor ziare, intruziunea Securităţii şi a justiţiei în presă. Comuniştii aflaţi la putere în Republica Moldova au înteţit presiunile asupra presei independente şi de opoziţie pentru a intimida instituţiile media care publică articole defavorabile preşedintelui Vladimir Voronin, guvernului ori Partidului Comunist. Motivele de revoltă ale jurnaliştilor justifică rapoartele Freedom House, care clasează Moldova între ţările în care presa nu este liberă: agresiuni asupra ziariştilor incomozi, blocarea apariţiei unor ziare, a acordării de frecvenţe radio, intruziunea Securităţii şi a justiţiei în treburile gazetăreşti.

Drept răspuns, autorităţile moldovene se mărginesc să menţioneze, în discursuri „de lemn“, „necesitatea transparenţei în relaţia cu mass-media“.

Cu grăbire, spre ultimul loc în topul libertăţii

Republica Moldova (RM) se află pe locul 144 din 195 de ţări monitorizate de organizaţia americană Freedom House în legătură cu libertatea presei. Asta înseamnă că lucrurile au mers din rău în mai rău, de vreme ce, în 2004, Moldova se situa pe locul 127.

O dovadă a problemelor este faptul că Moldova a pierdut la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) şapte din cele 10 cauze care vizau libertatea de exprimare şi toate au implicat fie politicieni, fie persoane apropiate cercurilor politice guvernante. Ar fi pierdut multe altele, spun ziariştii moldoveni, dar instanţele de judecată din RM au învăţat lecţia şi dau câştig de cauză instituţiilor media, dar tocmai când procesele se află la înaltele instanţe, ca să nu mai ajungă cauzele până la CEDO şi să-i afle toată Europa.

Sechestru pe conturile ziarului

Unul dintre cele mai recente cazuri pierdute de statul moldovean la Strasbourg este cel în care a primit câştig de cauză directorul ziarului numit acum „Timpul de dimineaţă“, Constantin Tănase. „Un jurnalist de la noi a publicat o anchetă despre o tranzacţie a guvernului cu maşini de lux Skoda. Articolul se numea «Luxul în ţara sărăciei» şi am fost daţi în judecată de firma care a vândut maşinile guvernului“, povesteşte Tănase. În chiar prima şedinţă de judecată, s-a pus sechestru pe conturile ziarului şi a fost nevoit să-l închidă, iar pentru ca publicaţia să poată apărea în continuare, i-a schimbat denumirea din „Timpul“ în „Timpul de dimineaţă“.

Asta se întâmpla în 2004 şi abia acum, după patru ani, Tănase a câştigat procesul. La CEDO.

Între timp, procuratura i-a deschis un alt dosar, pe motiv că a instigat la „aţâţarea vrajbei şi dezbinării naţionale“ într-un discurs public. Tănase povesteşte că vorbea în Piaţa Operei din centrul Chişinăului despre retragerea ruşilor din Transnistria: „Partidul Democrat Liberal din Moldova avea un slogan, «Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti». Eu am spus că trebuie completat sloganul cu «Moldova fără ruşi» şi am explicat că atât timp cât Basarabia, Republica Moldova, va fi sub sfera de influenţă a Rusiei, nu putem vorbi despre integrare europeană“.

Decizii pripite ale judecătorilor

„În ultimul an, presiunile politice asupra presei s-au înteţit. Cei de la guvernare vor să pună căluşul în gura jurnaliştilor, pentru că este an preelectoral, iar comuniştilor le-a scăzut mult cota în ultimul timp“, explică directorul executiv al Asociaţiei Presei Independente din RM, Petru Macovei.

Un alt ziar care s-a trezit cu sechestru pe conturi este „Jurnal de Chişinău“. Un fost procuror din raionul Donduşeni a dat în judecată ziarul pe motiv că, în urmă cu cinci ani, i-ar fi lezat onoarea şi demnitatea prin publicarea unui articol despre dosarul penal în care era acuzat de viol. A cerut despăgubiri de 300.000 de lei moldoveneşti (circa 30.000 de dolari), ceea ce a dus, în aprilie 2008, imediat după începerea procesului, la blocarea conturilor publicaţiei.

Dosarul întocmit „Jurnalului de Chişinău“ este cusut cu aţă albă, declara imediat după eveniment directorul publicaţiei, Val Butnaru, „pentru că fostul procuror chiar a avut dosar penal, iar noi am scris adevărul“. „Plecând cu atâta grabă acest sechestru, s-a urmărit suspendarea apariţiei «Jurnalului»“, s-a arătat convins Butnaru. Publicaţia a câştigat recursul şi, acum două săptămâni, conturile au fost deblocate.

Vocea Basarabiei nu prea se aude

Radio Vocea Basarabiei este o altă instituţie care s-a luptat prin tribunale cu autorităţile moldovene, iar acum se îndreaptă vertiginos către un proces la CEDO. Vocea Basarabiei are cea mai mare acoperire în spaţiul basarabean, dar pe frecvenţe marginale, spune directorul postului, Veaceslav Ţibuleac. „În Chişinău emitem pe unde scurte“, explică el, „de aceea încercăm să ne extindem. Consiliul de Coordonare a Audiovizualului (CCA) ne-a refuzat toate cele 8 frecvenţe pe care le-am solicitat, acordând în schimb frecvenţe unui radio care n-a emis nicio oră şi unui post recent privatizat în interesul cercurilor pro-guvernamentale“, se revoltă Ţibuleac.

Pentru promovarea concurenţei neloiale, îngrădirea tuturor căilor de dezvoltare ale postului, partizanat, favoritism şi corupţie, fondatorii postului de radio vor acţiona în judecată CCA şi Republica Moldova la CEDO. Fondatorii postului au întocmit o declaraţie publică, în care denunţă practicile CCA şi subliniază, printre altele, că, „prin tot ceea ce face, CCA impune radiodifuzorilor autocenzura, frica de a promova informaţia, de a organiza dezbateri de interes public“.

Ţibuleac ştie că va avea câştig de cauză la Strasbourg. Radioul pe care-l conduce a mai avut procese cu autorităţile, printre care cu CCA şi chiar cu Serviciul de Informaţii şi Securitate: „Până la urmă, Curtea Supremă ne dădea câştig de cauză, ca să nu ajungem la CEDO. Dar, de data asta, cred că vom ajunge şi acolo“, gândeşte Ţibuleac.

Prigoana forumiştilor

La mijlocul lunii trecute, Procuratura Generală a Moldovei a somat portalul de ştiri Unimedia, fără a menţiona motivele, să ofere Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS) adresele IP ale unor comentatori de pe forum care, spune Tudor Darie, de la Unimedia, au scris mesaje anti-Voronin. „Deţinătorii portalului au refuzat să dea către SIS datele persoanelor, dar alte instituţii media au făcut asta. Cenzura intră şi pe internet“, îşi arată îngrijorarea Darie.

Cu ocazia Zilelor Libertăţii Presei, la începutul acestei luni, asociaţiile moldovene ale ziariştilor au întocmit un memorandum în care, printre altele, au luat atitudine faţă de cererea SIS: „Atât Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, cât şi legislaţia naţională permit unele ingerinţe în dreptul la libera exprimare a cetăţenilor, dar numai în cazurile când această măsură este motivată de ameninţări la securitatea naţională, integritatea teritorială, siguranţa publică“.

Lunga listă a abuzurilor asupra ziariştilor

Preşedintele Uniunii Jurnaliştilor din Moldova, Valeriu Săhărneanu, declara, după blocatrea conturilor „Jurnalului de Chişinău“, că „se lucrează pentru a intimida presa independentă, în perspectiva alegerilor care vor avea loc anul viitor. Probabil că puterea vrea să-şi cureţe drumul, să aibă un monopol cât mai mare asupra presei scrise şi audiovizuale“. Deşi Legea Presei există în Moldova şi este una europeană, ea se dovedeşte inutilă, spune directorul ziarului „Timpul de dimineaţă“. Iată o parte dintre abuzurile autorităţilor asupra presei, menţionate în memorandumul jurnaliştilor:

> 8 iunie 2007. Poliţia a descins la Euro TV Chişinău, după ce pe post au fost prezentate mai multe buletine de vot găsite de jurnalişti în apropierea sediului lor. În loc să facă o anchetă pentru descoperirea vinovaţilor de încălcarea legislaţiei electorale, poliţiştii au procedat la intimidarea jurnaliştilor.

> 11 septembrie 2007. Poliţiştii au împiedicat filmările, acoperind obiectivele camerelor, în timpul unei acţiuni de protest în faţa Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAEIE) din Chişinău.

> 18 decembrie 2007. Ziariştii din România nu au fost lăsaţi să participe la conferinţa de presă de sfârşit de an a preşedintelui Voronin. Deşi a fost invocată lipsa acreditărilor la MAEIE, i s-a refuzat accesul şi unui ziarist care avea acreditare.

> 28 decembrie 2007. Un reporter al portalului „Unimedia“ a fost târât de persoane necunoscute în timp ce-l filma pe preşedintele Voronin, care participase la o ceremonie publică în centrul Chişinăului.

> 18 ianuarie 2008. Un grup de jurnalişti de la Pro TV Chişinău, TV Dixi şi „Jurnal de Chişinău“ a fost împiedicat să relateze despre serata de creaţie a scriitorului şi umoristului Gheorghe Ursachi. Cameramanul de la Pro TV a fost forţat să şteargă imaginile cu Voronin, filmate la intrarea acestuia în Palatul Naţional.

> 15 februarie 2008. Corespondentul ziarului de opoziţie „Moldavskie vedomosti“, de limbă rusă, nu a fost admis la întâlnirea unui comisar european cu studenţii Universităţii de Stat din Chişinău. Altor jurnalişti li sa permis să participe la eveniment.

> 16 februarie 2008. Un reporter al ziarului „Timpul de dimineaţă“ a fost scos cu forţa din Baza auto a guvernului de către paza de corp a premierului Vasile Tarlev, deşi explicase că premierul este persoană publică şi vizitează un obiectiv public. Ziarista publicase înainte articolul legat de afacerea guvernului cu maşinile Skoda.

> 21 februarie 2008. Procuratura Generală i-a intentat un dosar penal directorului ziarului „Timpul de dimineaţă“, Constantin Tănase, pe motiv de „aţâţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase“.

> 9 martie 2008. Paza de corp a preşedintelui parlamentului, Marian Lupu, a împiedicat echipa Pro TV Chişinău să-l filmeze pe acesta în timp ce participa la festivalul minorităţilor slave „Masleniţa“. Reporterii altor posturi TV nu au avut restricţii.

> Martie 2008. Mai mulţi participanţi la emisiunea „Forum“, difuzată de Radio Vocea Basarabiei, au fost vizitaţi de colaboratori ai Direcţiei de Urmărire Penală din Ministerul de Interne, care le-au cerut să se prezinte ca „martori“ pentru a da explicaţii privind opiniile expuse în cadrul emisiunii respective.

> 11 aprilie 2008. După întâlnirea dintre Vladimir Voronin şi liderul separatist Igor Smirnov, Preşedinţia a organizat o conferinţă de presă la care au fost invitate doar televiziunile agreate de guvernarea comunistă.

> 15 aprilie 2008. Procuratura Generală a somat portalul „Unimedia“ să ofere SIS adresele IP ale unor comentatori de pe forum.

Replica lui Voronin

Autorităţile Moldovei par a nu auzi nimic din supărările strigate chiar şi în stradă de ziarişti. În urma memorandumului jurnaliştilor (pe care îl redăm mai jos), preşedintele Vladimir Voronin a dat un comunicat evaziv: „Dialogul constructiv şi fructuos dintre reprezentanţii puterii şi mediile de informare în masă constituie o condiţie indispensabilă pentru afirmarea valorilor democratice în ţara noastră şi pentru avansarea Republicii Moldova pe calea integrării europene“. Reacţia guvernului a fost ceva mai concretă, prin purtătorul de cuvânt Vitalie Condraţchi: „Guvernul îşi propune să acorde un acces sporit mass-media la informaţiile de interes general, să asigure accesul nediscriminatoriu la informaţii oficiale şi să consolideze capacităţile instanţelor judecătoreşti în examinarea cauzelor privind exercitarea libertăţii de exprimare“.

marți, 20 mai 2008

Pro TV Chisinau: Micul trafic la frontiera "In Profunzime"

Acordul de mic trafic la frontiera cu Romania nu poate fi extins asupra intregii tari.

Oficiali romani, au declarat aseara la emisiunea, In Profunzime, ca distanta de 50 de kilometri prevazuta de document nu poate fi extinsa. In acelasi timp, reprezentanti ai partidelor de opozitie spun ca vor continua sa ceara Guvernului semnarea neconditionata a acordului.


Semnarea acordului de mic trafic la frontiera dintre Romania si Moldova nu poate fi conditionata cu acceptarea Tratatului privind regimul frontierei

Semnarea acordului de mic trafic la frontiera dintre Romania si Moldova nu poate fi conditionata cu acceptarea Tratatului privind regimul frontierei de stat.

Ministerul roman de externe a declarat pentru PRO TV ca in primul caz procesul este mult mai simplu si poate fi finalizat in termeni scurti, in timp ce in al doilea caz este nevoie de o serie de negocieri.

sursa:
www.protv.md

luni, 19 mai 2008

unimedia.md : Deutsche-Well: Scribii lui Voronin şi Smirnov angajaţi să transforme România în sperietoare

Foto: Dw-world.de

Deutsche-Well publică un articol la categoria Moldova despre influenţa deţinută de mass-media din Tiraspol şi Chişinău în privinţa şifonării imaginii României. Autorul articolului, Vitalie Călugăreanu menţnionează că atât presa din Transnistria, cât şi cea din Republica Moldova au venit cu comentarii în privinţa eventualei Uniri a Republicii Moldova cu România. Potrivit jurnalistului aceasta este prezentată ca un „pericol” ce ameninţă Basarabia în perspectiva anului electoral 2009.

Comentariile din mass-media transnistriană şi moldovenească confirmă supoziţia conform căreia puterea comunistă de la Chişinău şi cea separatistă de la Tiraspol, ambele ghidate de Moscova, şi-au unit forţele împotriva României.

Autorul comentariului apărut în Transnistria este Aleksandr Galin. El şi-a afişat rodul gândirii pe site-ul agenţiei oficiale de presă de la Tiraspol „Olvia-Press” în articolul: „Moldova, în drum spre România”. Autorul celuilalt comentariu, publicat pe site-ul www.ava.md, este chiar şeful Centrului de analize şi prognoze strategice din Republica Moldova, Sergiu Nazaria, istoric, unul dintre autorii controversatului manual de „Istorie integrată”, pentru clasa a IX, scris de pe poziţiile „concepţiei moldo-stataliste”, manual ce a înlocuit, cu doi ani în urmă, „Istoria Românilor” în învăţământul din Republica Moldova. Înainte de a analiza comentariile propriu-zise ale celor doi autori, vom reproduce un citat din manualul semnat de Sergiu Nazaria – o dovadă clară de falsificare a istoriei: CITAT „...majoritatea populaţiei Basarabiei era împotriva Unirii, însă în condiţiile unei terori cumplite orice acţiune de protest era pedepsită cu moartea...Sfatul Ţării s-a transformat într-o marionetă în mâini străine, o maşinărie de votare a intereselor elitei guvernatoare a statului vecin - România” CITAT ÎNCHIS.

Acelaşi autor care a strâmbat istoria, cu doi ani în urmă, scrie acum despre „România ca factor de risc”. În comentariul citat el menţionează că „treptat, în Moldova se formează o generaţie care, în mod cronic, împărtăşeşte ideologia dezbinării din interior a statalităţii moldoveneşti”. „Acestor tendinţe, - continuă Nazaria, - nu li se poate opune efectiv nici puterea controlată de către Voronin”.

De partea cealaltă a Nistrului, jurnalistul transnistrean, Aleksandr Galin, scrie despre „românizarea vertiginoasă a populaţiei moldoveneşti” şi despre „pericolul venirii la putere în Republica Moldova, în 2009, a partidelor pro-româneşti care, - scrie autorul transnistrean, - s-au înmulţit”. El încearcă să explice astfel cititorilor din regiunea transnistreană dezavantajele realipiri Transnistriei la Republica Moldova. Autorul transnistrean menţionează că „în cazul unei Românii reunite, deziderat spre care tind tinerii politicieni moldoveni, transnistrenii vor fi cetăţeni români de calitatea a treia, iar moldovenii – de calitatea a doua”.

De fapt, tendinţa jurnalistului de la „Olvia-press” de a cultiva României imaginea unei sperietori i-a fost împrumutată de către Igor Smirnov, care vorbeşte despre români doar elogiind „soldatul eliberator rus” ce a salvat Transnistria de „agresorii româno-fascişti”. O face, însă, nu de unul singur, ci în duet cu pretinsul său rival de la Chişinău, Vladimir Voronin, care nu uită nici într-un an să vorbească de 9 mai, de Ziua Victoriei, despre „agresiunea germano-română”.

În plus, liderul de la Chişinău a criticat nu odată România pentru că, - spune el, - „fâlfâie drapelul Unirii peste Republica Moldova chiar atunci când este pe cale să fie rezolvată problema transnistreană”.


Impactul unei atare tehnici de manipulare pe cele două maluri ale Nistrului este, în opinia analiştilor politici, diferit. Dacă în Transnistria, în virtutea îndoctrinării mediatice, populaţia percepe aceste resentimente impuse faţă de România şi români aşa cum îşi doresc manipulatorii, atunci în Republica Moldova efectul este exact invers. Orice atac al puterii comuniste împotriva României nu face decât să fortifice numărul celor care trăiesc şi simt româneşte. Problema este că liderii politici tineri despre care autorii celor două comentarii scriu că ar avea menirea „să românizeze vertiginos populaţia din Republica Moldova” au deocamdată poziţii timide, nesigure şi extrem de firave în comparaţie cu atacurile dure ale oponenţilor guvernanţi pro-ruşi.

Sursa: Deutsche-Well
Vitalie Călugăreanu

duminică, 18 mai 2008

protv Consilierii din Ungheni sunt hotarati sa scoata sarma ghimpata de pe Prut chiar daca seful statului, Vladimir Voronin i-a amenintat cu puscaria.

Consilierii din Ungheni sunt hotarati sa scoata sarma ghimpata de pe Prut chiar daca seful statului, Vladimir Voronin i-a amenintat cu puscaria.

Declaratiile au fost facute de reprezentantii administratiei locale in cadrul dezbaterilor publice organizate de Uniunea Jurnalistilor la Ungheni. Consilierii spun ca vor merge pana la CEDO, daca instantele nationale nu vor accepta ca sarma ghimpata sa fie scoasa.


www.antena3.ro PARADĂ DE AUTOMOBILE VECHI, ÎN CAPITALĂ

PARADĂ DE AUTOMOBILE VECHI, ÎN CAPITALĂ (VIDEO)





Paradă de automobile vechi, în Capitală (VIDEO)Zeci de autoturisme vechi, de când lumea, şi-au pus anii în portbagaj, benzină în rezervor, şi au ieşit la defilare pe străzile Bucureştiului. Ele au fost admirate de foarte mulţi oameni curioşi. Duminică dimineaţă, maşinile de epocă au plecat din Piaţa Presei pentru a defila pe străzile Capitalei. Sute de curioşi au privit cu interes bijuteriile pe patru roţi. Câteva ore, limuzinele care au traversat Capitala au fost umbrite de frumuseţea batrânelor maşini, proaspăt lustruite.

Fiecare dintre bijuteriile care au defilat pe străzile Capitalei are povestea ei, şi de multe ori este una spectaculosă. “E una dintre maşinile folosite în filmele lui Sergiu Nicolaescu”, spune unul dintre proprietari. Aceste jucării pentru adulţi sunt din ce în ce mai căutate pe piaţa românească.



Observator

PALATUL COTROCENI, DESCHIS DUMINICĂ PENTRU PUBLIC, PÂNĂ LA MIEZUL NOPŢII

PALATUL COTROCENI, DESCHIS DUMINICĂ PENTRU PUBLIC, PÂNĂ LA MIEZUL NOPŢII (VIDEO)





Palatul Cotroceni, deschis duminică pentru public, până la miezul nopţii (VIDEO)Porţile Palatului Cotroceni s-au deschis duminică pentru public şi ar fi trebuit să rămână deschise până seara, la ora 20. Preşedintele Traian Băsescu, ajuns la Palatul Cotroceni, a anunţat însă că va prelungi programul în care Palatul va fi deschis publicului, cu patru ore, adică până la ora 24.00. 20.000 de oameni au vizitat până acum Palatul şi interesul se menţine la cote maxime. Poate şi pentru că sunt deschise, de exemplu, pe lângă sălile unde au loc acţiunile de protocol ale preşedintelui, şi grădinile Palatului, care sunt accesibile publicului pentru prima oară.

În faţa puhoiului de vizitatori, organizatorii s-au văzut nevoiţi să mai deschidă o poartă de acces. Astfel că la orele amiezii, intrarea se făcea pe la Statuia Leu şi dinspre Grădina Botanică.



Oamenii au trecut de porţi în număr mare, dar în palat au fost lăsaţi doar în grupuri de câte 20 de persoane. Pentru a vedea Cotroceniul au venit oameni cu bebeluşi de câteva luni, dar şi persoane de vârsta a treia, care abia se mai ţineau pe picioare.

Unul dintre bătrâni chiar a avut nevoie de asistenţa medicilor. Vizitatorii s-au plimbat pe aleile complexului, apoi au trecut rând pe rând prin sălile de lucru ale Administraţiei prezidenţiale.

Controlul la intrarea în Palatul Cotroceni a fost foarte strict. Toţi cei care nu aveau acte de identiate la ei au fost întorşi din drum. Complexul Cotroceni va putea fi vizitat până la ora 20.

Antena 3

joi, 15 mai 2008

BBC: O donaţie de carte românească, reţinută la vamă

O donaţie de carte românească, reţinută la vamă

cărţi
Lotul de cărţi numără aproximativ patru mii de volume
Un microbuz cu o donaţie de carte românească destinat bibliotecii oraşului Călăraşi din Republica Moldova a fost reţinut la vama Leuşeni. Autorităţile vamale moldovene afirmă că lotul de carţi a fost oprit să intre în ţară deoarece nu avea autorizaţia necesară din partea instituţiilor guvernamentale de la Chişinău.

Lotul de cărţi numără aproximativ patru mii de volume şi reprezintă o donaţie a primăriei municipiului Călăraşi din România pentru oraşul Călăraşi din Republica Moldova, două localităţi înfrăţite.

Viceprimarul oraşului Călăraşi din Republica Moldova, Vladimir Susarenco, care însoţea transportul cu donaţia respectivă spune că vameşii au devenit suspicioşi în momentul în care au descoperit printre cărţi titluri ca „Istoria Românilor".

„I-am întrebat de ce ni se interzice să trecem lotul de carte, iar ei mi-au spus că trebuia iniţial să luăm legătura fie cu Ministerul Culturii, fie cu cel al Educaţiei care să permită intrarea cărţilor", spune Vladimir Susarenco.

"Acel vameş ne-a spus că nu avem decât să transportăm căţile înapoi în România sau să lăsăm pe loc microbuzul până obţinem permisiunea de la vreunul din cele două ministere".

Viceprimarul de Călăraşi spune că a şi făcut un demers în acest sens la Ministerul Eduaţiei şi urmează să obţină un răspuns în câteva zile.

Cum explică Serviciul Vamal incidentul ?

„În cazul dat era necesară o autorizaţie de import, eliberată de agenţia de rezerve materiale sau o scrisoare a comisiei pentru ajutor umanitar din cadrul Guvernului Republicii Moldova", spune ofiţerul de presă al Serviciului Vamal, Ion Magu.

"Lotul de cărţi a fost depozitat, este întocmit actul adiţional şi ele pot fi ridicate oricând dacă vor fi prezentate documentele necesare unui import de carte".

O mare parte dintre bibliotecile publice din oraşele mici din Republica Moldova, inclusiv Călăraşi, au un fond de carte învechit, iar multe dintre publicaţii sunt vechi şi editate în perioada sovietică în grafie chirilică.

luni, 12 mai 2008

Pro TV Chisinau:Cei care vor scoate sarma ghimpata de pe Prut risca puscarie!

Presedintele Consiliului local din Ungheni spune ca avertismentul a fost lansat chiar de seful statului, in timpul unei vizite in localitate.

Administratia prezidentiala nu a comentat aceste afirmatii.

duminică, 11 mai 2008

Urmăreşte COMENTARIU LIVE de la cele 13 întruniri publice ale cetăţenilor pentru libertatea circulaţiei la frontiera cu Uniunea Europeană
11 Mai 2008, 10:56
Afişări: 525
Adunarea cetăţenilor din or. Hânceşti
Foto: UNIMEDIA

(UPDATE: 13.27) La Adunarea cetăţenilor din or. Nisporeni au participat, potrivit organizatorilor, peste 1000 de persoane din zona de frontieră. Evenimentul a durat o oră şi 40 de minute şi a fost sprijinit şi de către Mişcarea Acţiunea Europeană. Solicitat de UNIMEDIA, Mihai Godea, prim vice-preşedintele PLDM, a declarat: „Sunt sigur că Guvernul va reacţiona la solicitările cetăţenilor. În aceste regiuni locuiesc circa un milion de cetăţeni. Un lucru interesant la Nisporeni a fost faptul că oamenii au fost foarte deschişi şi au declarat că vor participa şi la acţiunea din Chişinău. Mai mult decât atât, spre sfârşitul evenimentului au început să vină cetăţeni, care doreau să semneze pentru libertatea circulaţiei, deşi anterior nu participaseră în cadrul adunării.”


Detalii:

http://www.unimedia.md/

vineri, 9 mai 2008

Ziua.ro : 10 Mai ne-a dat Domn, Tara si Regat

Romanii cinstesc astazi ziua de 10 Mai, una din cele mai importante date din istoria noastra, avand o tripla semnificatie. In timpul monarhiei, 10 Mai a fost sarbatorita ca Zi Nationala a Romaniei. La 10 mai 1866, Principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, chemat pentru a carmui Principatele Romane, a depus juramantul in fata Parlamentului de la Bucuresti. Tot la 10 mai, dar in 1877, Carol I a proclamat in Parlament independenta Romaniei, stare pe care ministrul de Externe Mihail Kogalniceanu o afirmase cu o zi inainte. Patru ani mai tarziu, in aceeasi zi - 10 mai 1881, Carol I a fost incoronat ca primul Rege al Romaniei, tara fiind declarata Regat prin Legea nr. 710 din 15 martie 1881. In timpul monarhiei, 10 Mai a fost sarbatorita ca Zi Nationala a Romaniei. Vreme de aproape o jumatate de veac (1947 - 1989), comunistii au incercat sa stearga aceasta zi din memoria colectiva a poporului. Independenta Romaniei s-a sarbatorit in 10 mai pana in 1947, anul in care Regele Mihai a fost silit sa abdice. Un an mai tarziu, din dorinta de a sterge orice legatura cu monarhia, tara devenind republica, Petru Groza a mutat sarbatoarea Independentei dobandite la 1877 pe 9 mai. Dupa 1989, numeroasele initiative care au incercat sa modifice Legea sarbatorilor legale, astfel incat ziua de 10 mai sa-si recapete cinstea cuvenita, nu au adunat suficienta sustinere publica si politica.

Monarhie
10 Mai 1866 a marcat inceputul dinastiei romane prin proclamarea Principelui Carol I ca domnitor al tuturor romanilor. La Bucuresti, in fata Parlamentului, Carol I jura ca va fi credincios legilor tarii, ca va pazi religia romanilor, integritatea teritoriului lor si ca va domni ca domn constitutional. Este ziua in care isi exprima devotamentul "fara margini fata de noua mea patrie, si acel neinvins respect pentru lege, pe care l-am cules in exemplul alor mei. Cetatean azi, maine, de va fi nevoie, soldat, eu voi impartasi cu dumneavoastra soarta cea mai buna ca si cea mai rea".

Independenta
Tot la 10 Mai, dar de data aceasta in anul 1877, se marca Ziua Independentei de Stat a Romaniei cucerita, dupa ce in calitate de conducator suprem al Armatelor Romane, Principele Carol I s-a acoperit de glorie la Plevna, Grivita si Smardan. Carol s-a afirmat cu adevarat ca un conducator al poporului sau pe campul de batalie. De altfel, inca de la inceputul domniei sale, Principele Carol isi exprimase dorinta de a modifica raporturile cu Imperiul otoman si de a recastiga independenta tarii. "Suntem deslegati de legaturile noastre cu Inalta Poarta... Suntem independenti, suntem natiune de sine statatoare", spunea Mihail Kogalniceanu in acea fastuoasa zi. Dupa discursul sau, Camera a votat - cu 79 voturi pentru si 2 abtineri - o motiune care declara "Independenta absoluta a Romaniei".

Regat
Unsprezece ani mai tarziu, la 10 Mai 1881 avea loc proclamarea Regatului Romaniei - cand Principele Carol I a devenit Regele Romaniei, cu numele de Carol I. "Romania, constituita in Regat, completeaza si incorporeaza opera regenerarii sale. Ea isi da un nume, care este de acord cu pozitiunea ce a dobandit, ca Stat Independent. Prin noul nume si titlu se intaresc mai mult stabilitatea si ordinea in Romania. Regatul Roman, Maria Ta, este astfel continuarea domniei romane; nu are alt program, nici alte aspiratii, nici alte tendinte. Este o consacrare, o intarire mai mult data de Romani principiului monarhic, pe care Maria Ta ai stiut a-l planta adanc pe pamantul Romaniei. Forta morala si materiala a noului Regat o vom cauta acolo unde ea exista: in practicarea cu sfintenie a regimului constitutional, in dezvoltarea resurselor noastre, in completarea organizarii noastre sociale si economice, in fine, in continuarea unei politici leale si oneste mentinand cele mai bune relatii cu toate Puterile si inspirand o egala incredere ca si in trecut. Aceasta este semnificatia, acesta este scopul Regatului Roman. Astfel l-au inteles Corpurile legislative, astfel l-au votat in unanimitate, de care Romanii au dat de multe ori dovada ca o pot avea pentru orice fapta mare si nationala". Semna Ion Bratianu si ministrii.

Sarbatoarea
Istoricul Ion Bulei si-a pus intrebarea daca 10 Mai era ziua Regelui si a Familiei sale sau ziua tuturor romanilor? Iata ce raspuns a gasit: "Desigur, mai cu seama la inceput, ea avea mai accentuat prima acceptiune. Era ziua in care, in 1866, la Bucuresti, in fata Parlamentului, Carol I jura ca va fi credincios legilor tarii, ca va pazi religia romanilor, integritatea teritoriului lor si ca va domni ca domn constitutional. Sarbatoarea acestei zile avea si semnificatia aducerii aminte, avand mereu persoana Principelui (Regelui) si Familia sa in centru. Familia Regala, pe langa participarea la defilare, era prezentata la slujba pentru sfintirea zilei la Mitropolie, la masa festiva de la Palat, iar seara iesea in mijlocul bucurestenilor, asista la bataia cu flori de la Sosea si la spectacolul cu focuri de artificii din Cismigiu. Carol I, Ferdinand, dar si Carol II si Mihai I voiau sa fie in aceasta zi cat mai mult vazuti, sa ilustreze apropierea de popor (pentru orice suveran si pentru orice om politic in epoca moderna, imaginea publica era esentiala). Deja la prima intalnire cu oaspetii sai de 10 Mai, in 1867, Carol I rostea intaiul sau discurs in limba romana. Pentru a sarbatori aceasta zi se editau marci postale cu aspecte din viata Suveranului.(...) Se instituiau medalii, care erau conferite pe viata, dreptul de a le purta era personal si el nu se putea transmite urmasilor, care aveau insa dreptul de a le pastra, ca amintire de familie. Se bateau monede jubiliare, cum erau cele de aur de 100, 50, 20 lei si cele de argint de 1 leu, 5 lei s.a. 10 Mai era si ziua in care se aduceau osanale, in care se spuneau vorbe pompoase (intr-o cuvantare tinuta la 10 Mai, la o serbare din Bucuresti, Carol I era comparat cu... "Fat-Frumos, care se urca pe varful muntelui ca un vultur")".
Istoricul a ajuns la concluzia ca 10 Mai nu era insa doar ziua Regelui si a Familiei sale: "Sarbatoarea Regelui Carol e si sarbatoarea Romaniei! Netrebnic romanul care nu-si uita astazi de pasurile lui", cum clama Pompiliu Eliade intr-o conferinta tinuta la o serbare populara in 1903, indemnand locuitorii Bucurestilor sa petreaca, sa uite de necazuri si sa traiasca laolalta cu semenii o clipa de inaltare sufleteasca. Era ziua cand, mai ales in marile asezari, se simtea aerul de sarbatoare. La Bucuresti, in Piata Universitatii, era defilarea armatei, a elevilor, studentilor, mestesugarilor si negustorilor, a primarilor si nobililor judetelor tarii, imbracati in costume populare specifice zonei din care veneau".
De asemenea, 10 Mai era ziua in care totul se impodobea. "In diferite puncte ale orasului apareau arcuri de triumf, strazile se iluminau mai puternic decat altadata si se <>, la toate barierele orasului se dadeau pranzuri populare pentru saraci (la Filaret se organiza ospatul veteranilor). Primaria dadea si ea un banchet sub cerul liber, iar seara principele si apoi Regele invita la Palat personalitatile tarii (300 de tacamuri la a doua aniversare, in 1868, 500 in 1873...). Se organiza o Expozitie (in 1906 a fost una nationala, de mare anvergura), cu tot felul de produse ale industriei si agriculturii din toate judetele, dar si cu carti, tablouri, ceramica... Unele produse se vindeau cu pret redus. Altele erau oferite gratuit. In timpul defilarii, <>, cum scrie C. Bacalbasa", arata istoricul Ion Bulei. (O.B.)

http://www.ziua.ro/display.php?data=2006-05-10&id=199287

9 MAI: CUCERIREA INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI

„ O lacrimă şi o cunună de stejar nu sunt însă destul pentru acest mormânt. Să nu plângem şi să nu împletim cununa dacă nu ne aducem aminte că avem mari şi grele datorii către cei căzuţi în luptă” (M. Eminescu)

Diana Iane

plevna1.jpgPE 9 MAI 1877, Parlamentul ţării proclamă „Independenţa absolută a României”, profitând de o conjunctură politică favorabilă. Cu unanimitate de voturi, decizia primeşte consacrarea oficială. Dar de aici şi până la recunoaşterea independenţei de către marile puteri drumul este lung, străjuit de miile de eroi morţi, umbrit de răpirea pentru a doua oară a Basarabiei de către „aliatul nostru”, Rusia, iar, la capătul drumului o nouă surpriză pe care ne-o rezerva Europa: condiţionarea recunoaşterii independenţei de împământenirea evreilor care migraseră la noi. Ca şi în cazul unirii lui Mihai Viteazu, opinia publică europeană nu ne este favorabilă, ba mai mult, ziarele din Budapesta titrează „numai printr-o ocupaţie austro-ungară se pot asigura interesele de stat ale României”.

Ţările din Balcani primesc cu entuziasm vestea, dar marile puteri occidentale sunt rezervate, aşteptând să se pronunţe în cadrul negocierilor viitoare de pace.

Contextul european al Independenţei

Europa secolului al XIX-lea este una agitată, marcată de numeroase conflicte şi transformări politico-sociale. După înfrângerea lui Napoleon, în cadrul Congresului de pace de la Viena (1815), marii actori redesenează harta continentului, încercând o restaurare a monarhiilor absolutiste. Este Europa Revoluţiei Paşoptiste, a Războiului Crimeii, a lui Napoleon al III-lea şi a unificării Germaniei prin Realpolitik-ul „cancelarului de fier”, Bismark. Înainte de Primul Război Mondial, „problema orientului” - a Balcanilor - şi a destrămării Imperiului Otoman, va schimba radical faţa continentului.

Români, prinşi în focul dintre cele trei mari imperii, Austro-Ungar, Ţarist şi Otoman, trebuie să se folosească de momentele favorabile apărute în sistemele de alianţe europene. Consecinţele se resimt şi astăzi: în urma războiului ruso-turc (1806-1812), Basarabia a fost cedată Rusiei (deşi trupele lui Napoleon se pregăteau să atace Rusia, negocierile cu turcii i-au adus ţarului Basarabia prin mituirea unui membru al delegaţiei otomane, Dimitrie Moruzi, care spera să ajungă domn în Principate. Ulterior el a fost deconspirat şi decapitat de turci n.a). Trebuie precizat că în acea vreme prin Basarabia se înţelegea sudul actualei Basarabii, respectiv: Bugeacul, Izmailul, Chilia, Akerman şi Benderul, restul teritoriului fiind parte integrantă a Moldovei.

Nedreptatea avea să fie parţial şi temporar reparată în cadrul Congresului de pace de la Paris (1856), când cele 3 judeţe din sudul Basarabiei ne-au fost înapoiate. Înfrântă de alianţa franco-anglo-otomană în Războiul Crimeii, Rusia nu avea să uite niciodată „prevederile ruşinoase” ce i-au fost impuse în cadrul acestui Congres. Aceasta se va vedea mai ales când ne va răpi pentru a doua oară cele 3 judeţe, deşi i-am fost aliaţi în războiul din 1877-1878. Visul ţarului Alexandru al II-lea era să rupă pe mormântul tatălui său Tratatul de la Paris.

Pentru viaţa noastră statală a urmat Revoluţia de la 1848, Unirea din 1859 sub principele Cuza, abdicarea acestuia şi înscăunarea, nu fără peripeţii şi sub ameninţarea pierderii unităţii, a principelui Carol I (1866). Încercări de eliberare a Balcanilor sunt multiple, înţelegeri între sârbi, români, bulgari, greci, mentenegreni, albanezi şi greci se fac şi se desfac, iniţiativa trecând pe rând de la o ţară la alta. Tot aici, se nasc conflicte de interese între marile puteri. Austro-Ungaria vrea Bosnia şi Herţegovina, Rusia este dominată de curentul panslavist care visează să ajungă până la Constantinopol (un nou Imperiu Bizantin), Anglia se teme de o ocupaţie ţaristă a strâmtorilor Mediteranei, Franţa doreşte şi ea o diminuare a influenţei ruseşti în Balcani, iar deasupra tuturor se ridică sistemul de alianţe al lui Bismark şi Germania unificată prin înfrângerea dramatică a Franţei lui Napoleon al III-lea în 1871.

Izbucnirea războiului

După frământări de decenii şi numeroase războaie ruso-turce, vulcanul balcanic erupe din nou. În 1875 criza Orientului se redeschide prin răscoalele din Bosnia şi Herţegovina, iar în anul următor conflictul se amplifică prin răscoala şi masacrele din Bulgaria, ostilităţile armate dintre otomani, Serbia şi Muntenegru. România adoptă o poziţie de neutralitate, dar sprijină în ascuns aceste mişcări. Bulgarii fac propagandă la Bucureşti pentru reforme politice, voluntari ruşi ne tranzitează ţara spre Bulgaria, iar armele sunt lăsate să treacă şi ele graniţa.

În acest context, la 26 iunie 1876 ţarul se întâlneşte în secret la Reichstadt cu împăratul austriac Franz Iosif, unde se stabileşte ca în cazul înfrângerii Imperiului Otoman, Rusia să „revină la frontierele naturale de dinainte de 1856” (printre altele să recapete Basarabia n.a.), iar Austro-Ungaria să preia Bosnia şi Herţegovina.

În decembrie 1876, marile puteri se întâlnesc la Constantinopol, dar negocierele eşuează în momentul în care turcii aprobă o nouă Constituţie, despre care se credea că va rezolva problemele balcanice. Această Constituţie numea România „provincie privilegiată”, stârnind o indignare generală la Bucureşti. Intervenţia Rusiei în Balcani este de acum hotărâtă. Ea vrea o Bulgarie puternică ca satelit al său în SE european. România este la mijloc şi riscă chiar o ocupare, cum se întâmplase de atâtea ori în trecut.

România venea după o guvernarea conservatoare relativ echilibrată (1871-1876) a lui Lascăr Catargiu, care va fi însă înlocuită de cea liberală, în frunte cu I.Brătianu. Părăsită de puterile europene garante, România este nevoită să se orienteze către Rusia în conflictul ruso-turc. Pentru a ajunge în Balcani, trupele ruseşti trebuie să treacă pe teritoriul ţării noastre. Au loc tratativele româno-ruse de la Livadia, finalizate prin Convenţia privitoare la trecerea trupelor din 4 aprilie 1877, în care, printre altele, se asigura integritatea teritorială a ţării noastre. Armatele ruseşti trec Prutul, fără a mai aştepta votarea Convenţiei în Parlamentul românesc. Dar, trupele româneşti nu intră în conflict, fiind concentrate în Oltenia pentru a preveni eventualele atacuri turceşti asupra poziţiilor noastre de la Dunăre. Au loc dueluri de altilerie sporadice cu turcii, fiind bombardate Giurgiu, Bechet, Olteniţa ş.a.

În aceste condiţii se declară stare de război, iar la 9 mai Parlamentul proclamă Independenţa României, Mihail Kogălniceanu- ministrul de externe- declarând că „suntem o naţiune liberă şi independentă”. Răspunsul românilor din celelalte provincii ocupate nu întârzie să apară. Bucovineni, ardeleni, bănăţeni, basarabeni trec graniţa pentru a se înrola. De trezirea lor şi de refacerea Regatului Dac se teme însă Austro-Ungaria şi de aceea va încerca înăbuşirea mişcărilor de simpatie.

balkans_1878.jpg

Operaţiile militare din Balcani

Conducătorul armatelor ruse este fratele ţarului, Marele Duce Nicolae. Cu acesta, principele Carol I va discuta posibilitatea intervenţiei militare comune ruso-române, păstrându-se individualitatea armatei române. Propunerile sale sunt însă respinse categoric, apreciindu-se că armata rusă nu are nevoie de sprijinul forţelor române. Conducătorii politici de la acea vreme, dar mai ales guvernarea liberală era de părere că botezul focului va duce la recunoaşterea netăgăduită a Independenţei. Conservatorii, se pronunţau în continuare pentru moderaţie şi să nu se treacă Dunărea.

Trupele ruse obţin numeroase victorii în Bulgaria, ocupă Târnova, dar se poticnesc în faţa Plevnei şi a lui Osman Paşa. Două atacuri ruseşti eşuează în mod dramatic. Ruşii riscă să fie aruncaţi în Dunăre, iar teatrul de război să se mute pe teritoriul românesc.

De la Plevna, orgoliosul Duce Nicolae lansează un strigăt de disperare către cel al cărui sprijin îl refuzase anterior. El îl scrie lui Carol următoarea telegramă: “Turcii, îngrămădind cele mai mari trupe la Plevna ne nimicesc. Rog să faci fuziune, demonstraţiune şi dacă-i posibil să treci Dunărea cu armată după cum doreşti. Între Jiu şi Corabia demonstraţiunea aceasta este absolut necesară pentru înlesnirea mişcărilor mele”.

Carol nu se grăbeşte să intervină, cerând la întrevederea cu ţarul, comanda supremă a armatelor româno-ruse la Plevna, comandă pe care o va şi primi. Din păcate el nu pune condiţii politice scrise şi se încrede în cuvântul Ţarului. Mai târziu aceasta ne va costa scump. Decizia de trecere a Dunării este „o hotărâre personală, sprijinită pe optimismul unui singur ministru (Brătianu), care crezuse că un cuvânt de împărat, cât de solemn, face cât o convenţie, cât de modestă”. (N.Iorga). Era momentul când se zvonea că turcii au trecut Dunărea la Silistra, ameninţând Bucureştiul. Ministrul de externe, Kogălniceanu, se degajează de orice răspundere.

Opinia publică europeană, dar mai ales Austria, sunt neliniştite de fuziunea româno-rusă. Pentru a calma străinătatea, se afirmă că este un război preventiv, pentru ca turcii să nu ne invadeze, şi, în plus, este datoria noastră de creştini de a interveni.

Luptele de la Plevna

Pentru cucerirea Plevnei, Carol I, de acum comandant suprem al armatei, se pronunţa pentru un asediu, în locul asalturilor sângeroase. Dar pe 30 august (Sf. Alexandru) se serba ziua Încoronării Ţarului, şi Marele Duce Nicolae ordona contrariul. Este momentul asaltului general de la Plevna. Unităţile româneşti luptă cu vitejie, dar focul de pe metereze le respinge atacurile. „Aceşti bieţi ţărani, cu mantălile şi căciulile lor cu pene de curcan pe cap, ei de care se răsese atăta, dovediră că ştiu să moară dacă nu să învingă şi că li curge în vine tot sângele vechilor daci” (Kohn-Abrest, corespondent). Ofiţerii tineri ca Valter Mărăcineanu sau Şonţu cad în fruntea celor pe care îi îmbărbătează. Românii cuceresc reduta Griviţa, dar cu preţul a peste 2000 de morţi. Victoria lor parţială este sărbătorită de peste 10 000 de oameni la Bucureşti, împreună cu regina Elisabeta. Două companii de vânători români pier. Dar până la căderea Plevnei mai e multă vărsare de sânge.

Sub ameninţarea cavaleriei lui Osman, Ţarul, Marele Duce şi suita fug peste Dunăre.

În septembrie se dă un nou asalt, în frunte cu dorobanţii noştri, dar şi acesta e respins. Se revine la soluţia propusă de Carol, asediul şi se aşteaptă întăriri ruseşti. Dar, se porneşte vremea rea şi soldaţii noştri nu primesc haine de iarnă pentru că bugetul este terminat, ceea ce l-a făcut pe Eminescu să scrie în Timpul ”Aceşti eroi, cu care gazetele radicale se laudă atâta sunt, mulţămită guvernului, goi şi bolnavi. Nici o scuză, nici o justificare, nici esplicaţie nu ne poate muţămi faţă de această mizerie vădită”. În plus, în ţară, se infiltrează „bande de unguri”, gata să ne atace. La Budapesta au loc mitinguri pro-turceşti.

Căderea Plevnei se va produce numai după sosirea garnizoanei imperiale ţariste şi după un îndelung asediu, la 28 noiembrie 1877. Contribuţia armatei române este admirabilă şi de netăgăduit. Generalul turc care a luptat la Plevna, Valentine Baker Pacha, aprecia că „Nu se poate tăgădui de nici un istoric militar imparţial că, fără ajutorul forţelor române, întreaga armată rusă, care lupta la nord de Balcani, ar fi fost inevitabil bătută la Dunăre”. (p.690, Istoria României, Academia Română, vol VII tom I, Bucuresti 2003).

După căderea Plevnei, armata rusă se îndreaptă spre Adrianopol şi Sofia, iar cea română spre Vidin şi Belogradcik. Rolul nostru era de a le ocupa ca zălog până la încheierea păcii, dar Serbia este nemuţumită şi stăruie să nu se aibă în vedere vreo anexiune românească în această zonă. Ocupării Vidinului de români i se opune şi Austro-Ungaria.

Între timp, ruşii înaintau rapid spre Adrianopol, ceea ce i-a determinat pe turci să încheie pace la 19 ianuarie 1878.

Osterreich-Ungarns_Ende 1877.jpg

“Răsplata” aliatului – a doua răpire a Basarabiei

Negocierile ruso-turce au loc la San Stefano, dar reprezentantul României nu este admis. Se recunoaşte independenţa României şi a Serbiei şi câte „o despăgubire teritorială”, neprecizată însă. În zadar se apără românii în faţa fostului aliat, Basarabia (aici Cahul, Ismail şi Bolgrad n.a.) este pierdută iarăşi. Disperarea o arată chiar cuvintele lui Kogălniceanu „Datoria de a scăpa această parte a ţării noastre a fost în mare parte cauza conspiraţiei armatei noastre contra Plevnei. Am dat sângele nostru pentru a nu da pământul nostru”. Nici Eminescu nu scapă criticii acest moment: „România este singurul aliat în primejdie de a fi dezmembrat chiar de aliatul ei, după ce au încheiat cu el o convenţie prin care i se garantează integritatea teritorială”. Hotărârea ruşilor era de nezdruncinat, considerând-o o spălare a ruşinii suferite în 1856 laCongresul de la Paris. Se făceau presiuni ca România să accepte oficial răpirea celor 3 judeţe, oferindu-se lui Carol I o a doua coroană, cea a Bulgariei. Refuzul este însă total.

Marile puteri doreau o dezbatere europeană asupra condiţiilor păcii ruso-turce, fiecare urmărindu-şi interesle. Astfel, are loc Congresul de la Berlin (1878), sub preşidenţia cancelarului german Bismark. De la Europa, românii aşteptau salvarea Basarabiei, dar diplomaţia română ştia că jocurile erau deja făcute. Numeroase petiţii româneşti veneau să ne susţină revendicările, dar ele nu coincideau cu interesle statelor occidentale. Ni se dădea în schimb Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor (cedată cu atâta uşurinţă Ucrainei de diplomaţia post-comunistă n.a. ), vechi pământ românesc.

Congresul de la Berlin va conţine în hotărârile sale germenele viitorului Război Mondial. Şi ca şi când răpirea Bsarabie nu ar fi fiost suficientă, ne-a rezervat o ultimă surpriză. Art.44 al Tratatului de la Berlin prevedea: ”În România, deosebirea credinţelor religioase şi a confesiunilor, nu va putea fi opusă nimănui ca un motiv de excludere sau de incapacitate în cea ce priveşte bucurarea de drepturi civile şi politice, administrarea în sarcini publice, funcţiuni şi onoruri, sau exercitarea diferitelor profesiuni şi industrii în orice localitate ar fi (…)”. Întrucât în Principate, sub influenţa conflictelor europene migraseră zeci de mii de evrei, cu precădere din Rusia şi Galiţia, această decizie urmărea acordarea dreptului de cetăţenie. “În schimb (la Berlin) se impune ca o condiţie pentru recunoaşterea Independenţei, împământenirea în masă a evreilor neasimilaţi. Aceasta era o surpriză, singura pe care ni-o rezerva Adunarea Europeană asupra căreia se concentraseră ultimele speranţe ale poporului român” (N.Iorga).

Mari frământări interne au loc la noi. Este momentul când îşi exprimă părerea referitor la „chestiunea evreiască” marii oameni de cultură ca M.Eminescu, A.D.Xenopol, I.L.Caragiale, M.Kogălniceanu, B.P.Haşdeu ş.a. Nu era vorba de hilarul de acum termen „antisemitism”, ci de apărarea tinerei Românii.

Caragiale a surprins perfect situaţia în articolele sale:

“Ce s’a întâmplat însă ? O seamă de Evrei dela noi, în genere de provenienţă galiţiană, - oameni pribegiţi aci din cauza scurgerii de acolo a acestui element, ce se înăduşă trăind multă vreme în masă la un loc prea strimt pentru libera mişcare a pornirilor lui de rapacitate, - au început să agite din nou chestiunea israelită, odată resolvată strict după litera tractatului dela Berlin. Şi agitarea aceasta nouă şi-au întemeiat-o tot pe falsa insinuare că Statul nostru se conduce de principiul intoleranţei religioase. Această nouă agitare, mai întâiu ascunsă, a început să iasă câte puţin la iveală, apoi să se producă făţiş şi în fine să ia nişte proporţiuni, dacă nu primejdioase, dar cel puţin ofensatoare pentru autoritatea Statului nostru. S’a făcut întâi agitări la sinagoge şi la şcolile confesionale; de aci apoi au trecut chiar în presă; s’au fundat ziare în acest scop: în fine lucrurile au ajuns la protestul neruşinat, şi infam şi ridicul, dela Londra. S’a comandat apoi în străinătate un agitator dibaci, care să vie numaidecât să provoace o mişcare de un nou soiu, cu scopul de institui aci o societate semitică, cu o direcţiune generală, recunoscută de Stat, şi care să reprezinte puterea populaţiei israelite în relaţiile sale cu puterea Statului”.

După revizuirea Constituţiei în 1879, evreii se aglomerează tot mai mult în oraşe, încep să ocupe funcţii în principalele domenii de activitate: medicină, justiţie, învăţământ, cultură etc. Între timp, în Rusia, la 1881, au loc mişcări puternice ale ţăranilor împotriva evreilor, care iau calea exilului. În mediul rural devin arendaşi pentru boierimea care îşi cheltuia averile la Paris,ducând la exasperare ţăranul.

În încheiere, azi, 9 Mai, când sărbătorim mai degrabă Ziua Europei decât Independenţa României cucerită cu atâtea sacrificii, îmi vin în minte cuvintele lui Mihai Viteazul “Europa? Unde era Europa când am avut nevoie?”. Suntem singuri, cu Dumnezeul neamului nostru înainte.


Bibliografie:
Ion I Nistor, “Istoria Românilor”, vol II
Nicolae Iorga, “Războiul pentru independenţa României
Mihai Eminescu, “Opere”, vol X
“Istoria Românilor”, vol VII, editată de Academia Română, Bucureşti 2003


http://ro.altermedia.info/calendar/9-mai-cucerirea-independenei-romaniei_3966.html




duminică, 4 mai 2008

Reporters sans frontieres : Les comptes du Jurnal de Chisinau saisis par la justice

Les comptes du Jurnal de Chisinau saisis par la justice

Le 22 avril 2008, la direction de l’hebdomadaire Jurnal de Chisinau a appris que les comptes bancaires du journal avaient été bloqués sur décision du tribunal de Chisinau. Le titre a été condamné pour diffamation en lien avec deux articles publiés cinq ans auparavant. Le lendemain de la décision de la justice moldave, plusieurs organisations non gouvernementales ont signé un appel demandant des garanties pour la liberté d’expression.

“La décision de la justice modave de saisir les comptes du Jurnal de Chisinau est disproportionnée. Une affaire de diffamation ne devrait pas mettre en péril l’activité d’un média. La réaction de la société civile qui s’est dressée en contre-pouvoir face aux autorités est un élément encourageant pour la défense de la liberté de la presse en Moldavie”, a déclaré Reporters sans frontières.

En 2003, le Jurnal de Chisinau a publié deux articles sur une enquête de police mettant en cause un ancien procureur dans une affaire de viol. Ce dernier a porté plainte contre la rédaction estimant que ces publications portaient atteinte à son honneur et sa dignité.

Pour Val Butnaru, directeur de l’hebdomadaire, la décision du tribunal est politique et vise à paralyser l’activité du Jurnal de Chisinau.


http://www.rsf.org/article.php3?id_article=26827

unimedia.md: Dorin Chirtoacă: Pragul electoral de 6% va permite ca rezultatul alegerilor din 2009 să fie trucat în favoarea comuniştilor

Dorin Chirtoacă: Pragul electoral de 6% va permite ca rezultatul alegerilor din 2009 să fie trucat în favoarea comuniştilor
04 Mai 2008, 12:31
Afişări: 333
Dorin Chirtoaca, vice-presedintele PL si primarul general al mun. Chisinau
Foto: chisinau.md

Prin retorica anti-românească, comuniştii încearcă să atragă voturi din regiunea transnistreană * Se doreşte o soluţionare a situaţiei din Transnistria cu o puternică tentă electorală, în tandem cu Federaţia Rusă * Comuniştii nu sunt credibili când promovează integrarea europeană * Prin declaraţiile sale la adresa României, Voronin atacă în egală măsură Europa * Pragul de 6% va permite ca rezultatul alegerilor să fie trucat în favoarea comuniştilor * Monitorizarea campaniei electorale trebuie să înceapă înainte de 2009, pentru că guvernarea va utiliza resursele administrative. Acestea sunt principalele declaraţii ale vice-preşedintelui Partidului Liberal, Dorin Chirtoacă, oferite în cadrul unui interviu pentru agenţia românească de ştiri NewsIn.

UNIMEDIA vă prezintă mai jos interviul integral:

Reporter: Cum apreciaţi declaraţia preşedintelui Voronin care a afirmat recent că primul preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, este cel care a declanşat războiul din Transnistria la sugestia Bucureştiului, în condiţiile în care acelaşi preşedinte Voronin a afirmat de nenumărate ori în ultimii ani că Rusia este cea care a pornit războiul împotriva Republicii Moldova?

Dorin Chirtoacă: Din punctul meu de vedere lucrurile au, din păcate, o puternică tentă electorală. Pentru că Partidul Comuniştilor este într-o disperată căutare de voturi noi pentru alegerile parlamentare din 2009, când se pare că bazinul electoral al comuniştilor va fi şi mai epuizat faţă de alegerile locale din 2007. De unde ar putea veni aceste voturi? De la cetăţenii noştri plecaţi peste hotare la muncă nu prea au cum să vină. Potenţialul de racolare a celor din interior s-a cam epuizat. Rezultă o încercare din partea comuniştilor de a obţine voturi din Transnistria. Şi atunci trebuie să le servească cetăţenilor din regiunea transnistreană nişte subiecte electorale, în speranţa că ele vor prinde şi, în schimb, comuniştii vor fi recompensaţi cu voturi. Este nepotrivit şi chiar periculos faptul că din motive electorale se schimbă discursul şi se încearcă a fi schimbat adevărul.

Este un lucru obiectiv că în 1992 războiul a fost declanţat de Federaţia Rusă împotriva Republicii Moldova, lucru care a fost constatat şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul Ilaşcu, lucru pe care îl cunoaşte toată comunitatea internaţională şi anume în acest mod a intrat şi va rămâne în istorie această tristă pagină din trecutul Republicii Moldova.

Această declaraţie a preşedintelui Voronin se înscrie şi în şirul evenimentelor recente. Înainte cu ceva timp au avut loc câteva vizite la Moscova, unde s-a văzut o schimbare de macaz în relaţiile bilaterale, a avut loc şi întâlnirea cu Smirnov – în care, din punctul meu de vedere, preşedintele Voronin a fost umilit şi nu mi se pare deloc demn de oricare cetăţean al Republicii Moldova să-şi vadă preşedintele umilit de cineva care a uzurpat puterea de stat în anii '90. Dar aceasta a fost alegerea preşedintelui Voronin. Iar după Vinerea Mare, când a făcut declaraţiile cu pricina, am mai putut urmări cum focul sfânt de la Ierusalim a fost adus în Republica Moldova de către un reprezentant al regiunii separatiste, episcopul Iustinian, chiar dacă, din punct de vedere religios, lucrurile nu ar sta aşa, pentru că bisericile din stânga Nistrului fac parte din Mitropolia Moldovei.

Cred că se doreşte o soluţionare a situaţiei din Transnistria cu o puternică tentă electorală, în tandem cu Federaţia Rusă. Şi cred că de aici vin şi toate declaraţiile – ele sunt subordonate acestui interes.

R: Credeţi că este posibilă o soluţionare a conflictului transnistrean – pozitivă şi echitabilă pentru Republica Moldova şi pentru viitorul ei european – în anul 2008, aşa cum şi-ar dori autorităţile centrale?

D.C: Cred că soluţionarea problemei ar trebui să înceapă din altă parte şi nu cred că ar trebui să fixăm ca reper un anumit an – 2007, 2008 sau 2009... Sunt convins că cetăţenii din regiunea transnistreană îşi doresc, ca şi toţi ceilalţi cetăţeni ai Republicii Moldova, un viitor sigur, prosper şi de perspectivă. O asemenea perspectivă o oferă apropierea de Uniunea Europeană şi obţinerea liberei circulaţii în spaţiul european. Pe măsură ce partea dreaptă a Nistrului se va dezvolta, va avea din ce în ce mai multe oportunităţi, vor fi aici din ce în ce mai multe locuri de muncă, din ce în ce mai multe investiţii, din ce în ce mai multe companii prezente cu cele mai diverse servicii şi tehnologii, Republica Moldova va deveni din ce în ce mai atractivă pentru regiunea transnistreană. Dacă mai apare şi libera circulaţie, Republica Moldova este ca şi integrată.

Dacă vom avea aceste ingrediente, atunci pentru oricare persoană din regiunea transnistreană o asemenea situaţie va reprezenta un punct de atracţie şi oamenii de acolo vor dori să facă parte din rândul cetăţenilor Republicii Moldova. Şi atunci vom putea mai uşor vorbi despre zile, luni sau ani ca termen de rezolvare definitivă.

Deci, totul depinde de noi. Depinde în primul rând de Guvernul Republicii Moldova. Nu trebuie să vină formatul de negocieri 5+2 sau forţe de pacificare ca să asigure această prosperitate – este nevoie doar de câteva lucruri elementare pentru orice stat occidental – funcţionarea instituţiilor democratice, libertatea presei, independenţa justiţiei, independenţa autonomiei locale, transparenţa decizională... Este nevoie de o deschidere pentru investiţii, pentru o economie liberă.

Cadrul legislativ din acest punct de vedere este deja potrivit, doar că urmează să fie aplicat întocmai. Şi pe măsură ce vin investitorii şi se dezvoltă Republica Moldova aşa cum s-a dezvoltat România, Bulgaria şi Polonia sau ţările baltice, vom urma practic aceeaşi cale, pentru ca într-o bună zi să observăm că problema transnistreană practic nu mai există şi că ea s-a rezolvat prin aceste pârghii economice.

R: Puterea centrală insistă asupra semnării Tratatului de bază şi a Tratatului de frontieră cu România. De unde credeţi că vine această insistenţă?

D.C: În 1991 România a încheiat un Tratat de bază cu Uniunea Sovietică. La câteva luni de zile Uniunea Sovietică a sucombat. Eu cred că oricare tratat sau convenţie internaţională trebuie să fie în pas cu prezentul, dar în special cu viitorul. Din acest punct de vedere, viitorul Republicii Moldova este în cadrul UE şi atunci un Tratat de cooperare şi de parteneriat în cadrul UE, aşa cum propune România, este mai aproape de ceea ce îşi propune chiar Republica Moldova – adică integrarea în UE.

Aceasta este perspectiva firească şi nu cred că trebuie căutată alta, care ar îngreuna situaţia. Mai ales că un milion de cetăţeni ai Republicii Moldova vor cetăţenia română, mai ales că toţi cetăţenii Republicii Moldova, inclusiv cei din regiunea transnistreană, vor să circule liber în Europa. Presupun că un asemenea tratat de parteneriat între cele două state ar putea cataliza cumva acest proces de apropiere de UE şi de disoluţie a frontierei în spirit european, aşa cum s-a întâmplat între toate statele membre.

R: Unii analişti de la Chişinău constată că Partidul Comuniştilor, pe parcursul celor şapte ani de când este la guvernare, a preluat de la opoziţie principalale atuuri, începând cu integrarea europeană, dezarmând-o într-un fel. Nişa "neocupată" încă ar mai fi, potrivit experţilor, cea a relaţiilor cu România şi în anul preelectoral 2008 comuniştii ar putea încerca să îmbunătăţească aceste relaţii, aşa cum au procedat şi în preajma alegerilor din 2005. Drept dovadă şi unele semnale că ar fi existat câteva demersuri din partea diplomaţiei de la Chişinău pentru intermedierea unei întâlniri a preşedintelui Voronin cu Traian Băsescu. Ce prognoze aveţi pentru evoluţiile relaţiilor cu România în acest an preelectoral?

D.C.: Nu cred că este vorba despre singura nişă pe care o are astăzi opoziţia şi nici nu aş spune că opoziţia mizează foarte mult pe această nişă a relaţiilor cu România. Aş spune, dimpotrivă, că integrarea europeană, ca drapel pentru Partidul Comuniştilor, a cam fost epuizată – nu mai sunt credibili comuniştii în ceea ce priveşte promovarea integrării europene, mai ales în lumina ultimilor evoluţii în relaţia cu Federaţia Rusă şi a declaraţiilor în legătură cu regiunea transnistreană şi cu războiul care ar fi fost declanşat la indicaţia României. Pentru că prin această declaraţie preşedintele Voronin atacă în egală măsură Europa. Uniunea Europeană nu ar fi acceptat în rândurile sale un stat cu probleme de tipul "instigare la agresiune teritorială". Dacă România ar fi dat intr-adevăr asemenea indicaţii în 1992, acest lucru ar fi însemnat existenţa unui conflict latent între România, Rusia şi Republica Moldova, ceea ce ar fi generat un mare pericol pentru UE. Şi din moment ce Republica Moldova, prin preşedinte, atacă România, înseamnă că atacă Uniunea Europeană, deci atacă integrarea în UE – şi acest subiect nu mai este credibil în mâna comuniştilor.

În plus, iată că după trei ani, Planul de acţiuni cu UE nu reprezintă un mare succes, reprezintă mai degrabă o echilibrare a cadrului legislativ – cadru legislativ pe care Republica Moldova l-a avut de fapt în anii 1990-1994 şi care ulterior a fost înrăutăţit progresiv în perioada 1994-2005, pentru ca din 2005 să fie din nou refăcut. Asta nu înseamnă performanţă, asta înseamnă achitarea unor restanţe.

Cred că mai curând soarta alegerilor parlamentare depinde nu de anumite nişe din domeniul relaţiilor Republicii Moldova cu România, cu UE, cu Rusia sau problema transnistreană. Cred că soarta alegerilor va fi determinată de rezultatul activităţii coaliţiilor pe care partidele de opoziţie le-au format la nivel local în majoritatea raioanelor Republicii Moldova. Rezultatul activităţii acestor coaliţii va reprezenta pentru cetăţeni un reper şi un termen de comparaţie faţă de perioada de după 2001, când majoritatea a fost câştigată de comunişti.

Oamenii s-au săturat şi s-au plictisit de tot ceea ce înseamnă administraţia comunistă. Pe de altă parte, evident că oamenii se gândesc la ce ar putea pune în loc. Şi evident că se gândesc că au nevoie de ceva stabil, nu doar bine intenţionat, pentru a putea administra şi guverna. Din acest punct de vedere, ceea ce se întâmplă la nivelul Consiliului municipal Chişinău, dar şi în unele raioane unde majoritatea nu este deţinută de comunişti, conţine un grad mai mare de polemică, discuţii, poate chiar conflict, ceea ce aparent i-ar putea îngrijora pe cetăţeni şi ar putea apărea ca o slăbiciune, ca un vid de stabilitate. Dar lucrurile nu stau aşa. Pentru că dacă privim dincolo de discuţii şi polemici, rezultatele activităţii Consiliului municipal Chişinău arată o evoluţie clară şi coerentă în favoarea interesului cetăţeanului. Şi dacă aceste rezultate sunt însoţite şi de dezbateri, nu cred că aici este o problemă – este un lucru firesc într-o democraţie. Este de preferat, din punctul meu de vedere, o asemenea stabilitate care este însoţită de foarte multe polemici unei stabilităţi de tip forţat pe care o are Partidul Comuniştilor, bazat pe o verticală dură a puterii, în care polemica este practic absentă, cine ştie, poate chiar interzisă.

R: Cum apreciaţi recentele modificări aduse de către majoritatea comunistă Codului Electoral, prin care s-a ridicat pragul electoral de la 4 la 6% şi au fost interzise alianţele preelectorale?

D.C: Negativ. Pentru că actualele coaliţii din cadrul consiliilor locale s-au creat tocmai pentru că partidele de opoziţie au reuşit să ia pe ansamblu mai mult de 50%. Au reuşit acest lucru pentru că nu a existat un prag electoral. Prezenţa unui prag electoral ridicat, cum este cel de 6%, ar putea da posibilitatea comuniştilor - care vor fi probabil şi în viitorul Parlament, dar nu cu o pondere de majoritate absolută - să încheie alianţe care să le permită să se menţină la guvernare, aşa cum a fost şi în 2005. Şi atunci s-ar putea ca rezultatul alegerilor, în cazul în care el va fi pozitiv pentru opoziţie, să fie din nou trucat în favoarea comuniştilor. Un prag mai mic ar da posibilitatea mai multor forţe politice să participe la proiectul opoziţiei, să zic aşa. Un prag mai mare permite şi o redistribuire mai mare de voturi şi este suficient ca cel puţin unul din aliaţii comuniştilor să ajungă în Parlament şi să se perpetueze pentru încă un mandat guvernarea comunistă. În tot cazul, pragul ridicat favorizează actualul partid de guvernământ.

R: Cât de uşoară sau, din contra, dificilă pentru opoziţie va fi campania electorală pentru parlamentarele din 2009?

D. C.: Campania electorală va fi cel puţin la fel de tumultoasă ca şi cea de la parlamentarele şi localele precedente. Dar în mod sigur va fi chiar mai complicată din punctul de vedere al respectării drepturilor celor care vor dori să fie activi în campanie, atât cetăţeni, cât şi partide. Comuniştii vor arunca în luptă tot ceea ce înseamnă resursă administrativă şi sistem represiv. Pentru ei va conta ca cei care au o altă părere să nu poată să promoveze această părere în mod liber. Cred că opoziţia trebuie să fie pregătită de aşa ceva şi nu-şi facă iluzii că va fi o campanie electorală deschisă şi liberă.

Contează foarte mult şi ceea ce se întâmplă până la campania electorală. Cât de cât informat este Chişinăul, însă în afara Chişinăului există doar câteva posturi radio şi TV cu acoperire naţională, în special cele care aparţin de putere şi informaţia este foarte distorsionată, chiar prezentată pe invers decât este în realitate. Aici ar trebui să existe de pe acum o implicare poate mai fermă a organismelor internaţionale care îşi doresc alegeri libere şi democratice în 2009, iar monitorizarea campaniei electorale ar trebui să înceapă cu mult timp înainte. Dacă ziua alegerilor este una aparent corectă în ceea ce priveşte procedurile şi exercitarea votului, ea practic nu contează, dacă a fost fraudată campania electorală.

R:Teza moldovenismului este una intens promovată de partidul de guvernământ de la Chişinău. Ce ecou are aceasta la oamenii de rând?

D. C.: Este o pierdere de vreme, o ocupaţie fără sens. Este o teorie epuizată, ofilită... Este încă una din încercările disperate ale comuniştilor de a fundamenta în continuare teza unui popor diferit de România, aşa cum a făcut-o înainte imperiul ţarist rus şi apoi URSS. Dar în secolul XXI, când există internet şi informaţia circulă liber, nu mai poţi îndoctrina oamenii la fel ca atunci. Dacă acest lucru nu s-a reuşit atunci când erau frontierele închise, când nu era acces la informaţie, când se discuta doar la bucătărie, în şoaptă, (dacă atunci) nu s-a reuşit înăbuşirea şi ascunderea adevărului, acum acest lucru chiar nu mai e posibil. Iată de ce, oricâte mijloace vor investi comuniştii în această teză, ea va eşua. Aşa ceva nu poate reuşi. Niciodată. Nu ai cum. Şi foarte bine că nu se mai poate astăzi să faci o asemenea şmecherie. Dar comuniştii mai persistă încă în idea că pot convinge pe cineva şi, având şi resurse, investesc în teza moldovenismului în loc să le dea la ţarani sau profesori sau să-i investească în economie.

R: În percepţia unui cetăţean de rând, România este foarte puţin prezentă în Republica Moldova – începând de la mediul informaţional, de afaceri şi aşa mai departe. Pe de altă parte, Moscova, dar mai ales Tiraspolul, vorbesc tot mai des în ultimul timp despre "românizarea" masivă a Republicii Moldova...

D. C.: Păi ştiţi că este aşa o vorbă populară – Hoţul strigă "Prindeţi hoţul!"

R:Ce este totuşi cu zona aceasta dintre Prut şi Nistru? De unde vine această influenţă foarte puternică a Rusiei în regiune?

D.C.: Ceea ce s-a întâmplat în 1937 la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov a schimbat destinul acestei regiuni. După 1940 au avut loc schimburi masive de populaţie – au fost deportaţi românii băştinaşi în Siberia şi în schimb au fost aduşi din Rusia şi din alte părţi ale fostei Uniuni Sovietice specialişti, sate întregi chiar au fost schimbate cu locul şi au avut loc aceste "intervenţii chirurgicale" în structura populaţiei din actuala Republică Moldova.

În 1990 cu toţii eram produsul acestui sistem. Din 1990 urma să fie creat un cadru democratic pentru ca toţi cetăţenii, indiferent de originea etnică, să se poată afirma în această societate. Din 1990 până în 1994 acest cadru a fost creat. El a fost însoţit de o puternică contrapropagandă a structurilor reminiscente din fosta URSS, care au încercat să acrediteze idea unui pericol de naţionalism, de şovinism şi ură interetnică în Republica Moldova. Ceea ce s-a dovedit a fi în timp o teză falsă şi o provocare aruncată de Federaţia Rusă pentru a menţine Republica Moldova în sfera sa de influenţă.

În prezent vorbim de o populaţie formată în proporţie de 80% din români, aproximativ 10% ucraineni, 8-10% ruşi, urmaţi în descreştere de bulgari, găgăuzi şi aşa mai departe, care, majoritatea, sunt convinşi de perspectiva europeană a Republicii Moldova şi, cu sau fără voia Guvernului, într-acolo ne îndreptăm.

Deci nu putem spune că actuala Republică Moldova este o zonă românească sau rusească. Este o zonă aşa cum a rezultat în urma intervenţiilor care au avut loc în perioada sovietică, cu specificul său, dar care poate fi în egală măsură europeană, aşa cum au ajuns să fie ţările baltice, Polonia, Bulgaria sau România.

R: În ce măsură a fost greu - sau uşor - să preluaţi după victoria în alegerile locale din 2007 Primaria Chişinău, o structură condusă de ani de zile de reprezentanţi ai comuniştilor?

D. C.: Nu aş spune că a fost greu, dar a fost şi este solicitant, pentru că sunt o serie de restanţe pe care a trebuit să le rezolvăm şi o serie de proiecte neterminate sau începute incorect de precedenta administraţie. (...) Am reuşit să rezolvăm o mare parte din aceste probleme, au mai rămas ceva restanţe în ceea ce priveşte unele decizii în domeniul funciar. Serviciile au căpătat altă dimensiune de activitate şi ne-am asumat şi măsuri nepopulare, majorând câteva tarife pentru a nu falimenta prestatorii de servicii. Am urmărit şi o creştere a transparenţei şi eficienţei acestor servicii, proces care este de durată, pentru că este vorba de servicii de timp sovietic, care funcţionază încă din acea perioadă. Urmează concesiunea acestor servicii, probabil din anul viitor, după alegerile parlamentare, pentru a putea avea şi o situaţie financiară mai stabilă şi mai sigură. Aici este una din dificultăţile cele mai mari, pentru că Guvernul – a propos de relaţiile cu Guvernul – încearcă pe căi directe şi indirecte să ne blocheze din punct de vedere financiar. Până acum am reuşit să evităm toate aceste blocaje, vom mai avea încă un test foarte dur la toamnă, la sezonul de încălzire 2008-2009.

În plan tehnic, cooperarea cu administraţia centrală funcţionază relativ bine, însă atunci când apare componenta politică lucrurile încep să iasă din funcţiune. (...)

Bugetul municipiului Chişinău este în prezent unul auster, nu este suficient pentru tot ceea ce înseamnă necesarul municipiului. Pentru comparaţie - Piteştiul care are 200.000 de locuitori are un buget similiar cu cel al Chişinăului, care are un milion de locuitori. Iaşiul, care este de două ori mai mic decât Chişinăul are un buget de două ori mai mare. Dar încercăm să ne descurcăm cu aceste resurse.

Încerc să nu mizez prea mult pe ceea ce ne-ar putea oferi Guvernul, pentru că s-ar putea întâmpla la un moment dat fie să amâne, fie să blocheze, fie să nu aibă bani... Astfel încât încercăm să nu depindem prea mult de Guvern, care nu este prea dispus să ne sprijine. Drept dovadă în acest sens este şi faptul că oraşul Bălţi din nordul Republicii Moldova şi administrat de reprezentanţi ai Partidului Comuniştilor, cu o populaţie de câteva ori mai mică decât cea a Chişinăului, a luat de la bugetul de stat subvenţii în valoare de 180 de milioane de lei, în timp ce Chişinăului i-au fost repartizate 100 de milioane de lei. Este o politică a Guvernului de susţinere a administraţiilor de culoare comunistă şi de marginalizare a celor conduse de opoziţie.

Sursa: UNIMEDIA, cu referinţă la NewsIn

http://unimedia.md