28 mai 2008, Pro TV

Cand va fi semnat un nou acord cu Uniunea Europeana?

Invitatul Stirilor de la 22.00 este Andrei Popov, director executiv al Asociatiei pentru Politica Externa.

Cand va fi semnat un nou acord cu Uniunea Europeana?

sursa: PRO TV

Jurnal.md: Bogat şi sărac: Dacă nu e UE, rămâne doar România

autor: Petru BOGATU

În Republica Moldova devotamentul ostentativ faţă de ideea integrării europene e ca un bălegar de vacă sfântă. Orice s-ar întâmpla, îl cară asiduu toate partidele, de la cel de guvernământ până la cele de opoziţie. Toate se jură, parcă pentru a pune miracolul sub păstrare, că ne vor aduce în UE. Iată, însă, că vaca sfântă, la care ne închinăm cu osârdie, ne dă cu tifla.
Experţii occidentali se arată sceptici în ce priveşte posibilităţile noastre de aderare. Astfel, potrivit unui studiu recent, realizat de Centrul de Reforme Europene din Londra, Moldova nu are nicio şansă să intre în UE pană în 2020. Această concluzie, pusă cap la cap cu poziţia extrem de rezervată a Bruxeless-ului faţă de Chişinăul oficial, nu face altceva decât să ne întărească în opinia că am scăpat ultimul tren al integrării.

Cu toate că am rămas într-o gară demult închisă, guvernarea comunistă ne vinde încă bilete pentru rapidul european care nu va veni încoace niciodată. Viclenia lui Voronin îmi aminteşte de exoticul escroc Panikovski din romanul „Viţelul de aur” de Ilf şi Petrov. Acesta îl convinge pe complicele său, Şura Balaganov, să taie o cogeamite greutate pentru cântar, pretinzând că aceasta ar fi de aur. Când îşi dă seama că a greşit, piesa fiind din fontă, Panikovski nu dă înapoi. Dimpotrivă. De frică să nu-l scoată din sărite pe Balaganov, insistă ca el să continue. Ca acesta să nu-i trântească în cap greutatea de vreo 20 de kilograme, îl îndeamnă s-o taie până la capăt, poate descoperă niscaiva aur. Aşa se procedează şi la noi. În loc să-l pună la respect pe Panikovski din fruntea ţării, lumea se uită în gura lui, continuând să-şi facă iluzii în ceea ce priveşte integrarea europeană.

Ce-i de făcut, însă, vorba utopistului Cernîşevski? Experţii de la Londra ne răspund cu nonşalanţă şi la această întrebare. Ei recomanda o mai strânsă colaborare cu Rusia. Bunele relaţii cu Moscova, în opinia lor, ar permite UE sa contribuie la soluţionarea unor probleme în spaţiul ex-sovietic, cum ar fi procesul transformărilor din Belarus, stabilizarea situaţiei din Ucraina, dar şi rezolvarea chestiunii transnistrene. Aceste propuneri mă trimit din nou cu gândul spre anii interbelici, când Ilf şi Petrov şi-au scris celebrele lor opere satirice. Şi atunci, ca şi acum, Occidentul era doldora de analişti şi politicieni defetişti care pledau pentru relaţii bune cu Germania nazistă, recomandându-le expres, de exemplu, polonezilor şi cehilor să se pună bine pe lângă Hitler. Cu ce-au sfârşit toate aceste sfaturi, ştim. Cehoslovacia a fost destrămată. Polonia a dispărut de pe harta lumii, iar Franţa s-a pomenit cotropită.

Analogia dintre Putin şi Hitler nu-i deloc trasă de păr, după cum ar putea să le pară unora. Potrivit presei occidentale, între cei doi există asemănări de-a dreptul înspăimântătoare. Fostul premier estonian, Mart Laar, bunăoară, a publicat deunăzi un articol în revista americană „Examiner”, în care afirmă că preşedintele rus, ca şi furerul german, este un naţionalist antioccidental. Deşi ambii au venit la putere pe care democratică, ei au lichidat regimurile liberale din ţările lor, propunându-şi până la urmă să domine lumea. Şi cel dintâi, şi cel din urmă şi-au început expansiunea prin agresiuni împotriva vecinilor mai slabi.

Pentru Europa, Putin este, fără doar şi poate, Hitler azi. Nu ne pronunţăm, desigur, pentru un război cu Rusia. Dar Occidentul n-are cum să spere că ar putea rezolva vreo problemă a lumii, îmblânzind un dictator care îşi doreşte dacă nu moartea, cel puţin slăbirea comunităţii euroatlantice. Cum, de bună seamă, să existe o relaţie bună între oaie şi lup? Cum să împaci capra cu varza fără a-i îngrădi celei dintâi accesul în grădina de zarzavaturi?

Nu există o altă soluţie decât rezistenţa în faţa răului care vine de la Răsărit. Strânsă între ciocan şi nicovală, între ambiţiile revanşarde ale Kremlinului şi extinderea NATO şi UE, Republica Moldova se poate salva doar înregimentându-se în tabăra occidentală.

Cum, însă, porţile Uniunii Europene ni s-au închis în nas, aderarea este posibilă doar prin unire. Haideţi să nu mai punem carul înaintea boilor, susţinând că vom ajunge să fim împreună cu România prin aderarea la UE. Să fim serioşi. Ne putem integra în Uniunea Europeană numai împreună cu România şi prin România. Opoziţia democratică de la Chişinău trebuie, în sfârşit, să declare acest lucru deschis, încetând să se mai ascundă îndărătul eufemismelor de tot felul.

UE şi SUA aşteaptă de la noi o claritate a opţiunilor. Când vom ajunge să spunem limpede ce vrem, va deveni mai lămurită şi poziţia Occidentului faţă de viitorul Basarabiei.

Sursa:
http://www.jurnal.md/article/5046/

Republica Moldova, cu stemă rusească

Supărare mare peste Prut. Aşa de mare că preşedintele Vladimir Voronin este gata să schimbe imnul şi stema ţării, ca să ştie toată lumea că Republica Moldova este altceva decât România.

De şase luni încoace, şeful statului moldovean arată cu degetul spre Bucureşti, acuzându-i pe oficialii români că ameninţă identitatea Moldovei.

Voronin este îngrijorat că moldovenii de peste Prut ar fi ameninţaţi de visurile expansioniste ale Bucureştiului. Un motiv în plus ca şi în şcoli să se înlocuiască limba română cu cea moldovenească pentru urmaşii-urmaşilor lui.

Nu e prima oară când preşedintele moldovean încearcă să se distanţeze de Bucureşti. În ultima vreme, Voronin a acuzat deschis România că pune beţe-n roate Moldovei şi nu s-a sfiit să expulzeze doi diplomaţi români, pe motiv că ar fi desfăşurat activităţi incompatibile cu statutul corpului diplomatic.

Deocamdată, oficialii români au evitat să intre în conflict deschis cu cei de la Chişinău.