Basarabia '90 - S-a vorbit zilele acestea la Academia Romana despre Basarabia de azi si de ieri, cu ocazia implinirii a 90 de ani de la unirea cu tara

Foto: www.agero-stuttgart.de

S-a vorbit zilele acestea la Academia Romana despre Basarabia de azi si de ieri, cu ocazia implinirii a 90 de ani de cand aceasta provincie romaneasca, aflata timp de mai bine de un secol sub ocupatie tarista, s-a reunit cu tara (27 martie 1918). Nu pentru multa vreme pentru ca roata istoriei s-a invartit din nou, de data aceasta inapoi, si lumea basarabeana a intrat pentru inca o jumatate de secol in alt ciclu de tragedii individuale si colective. Despre ele au vorbit istoricii, lingvistii, scriitorii interesati de aceasta problema ignorata, de regula, cu obstinatie de oamenii politici.

Printre vorbitori s-au aflat, alaturi de aca­demicienii Alexandru Zub si Marius Sala, cativa cercetatori si scriitori veniti special de la Chisinau (Mihai Cimpoi, Valeriu Matei, Gheorghe Palade, Nicolae Dabija) pentru a spune, in stilul lor direct si categoric, ceea ce stiu despre istoria lor, ceea ce vad si ceea ce traiesc azi. S-a discutat despre manualele de "istorie integrata" (manuale care mistifica in chip grosolan istoria romanilor din Basarabia si de pretutindeni), despre "limba moldoveneasca" (alta fantasma - stalinista - cultivata de regimul comunist de la Chisinau), despre rezistenta prin cultura, despre agresiunea mercenarilor de presa impotriva identitatii nationale, in fine, despre ce fac si ce ar trebui sa faca autoritatile de la Bucuresti pentru a sprijini procesul de democratizare si europenizare in acest spatiu in care se intalnesc culturile, civilizatiile, rasele, limbile, ambitiile politice...

SA nu uitam ca de aici a iesit un mare lingvist si istoric, Hasdeu, adversarul lui Maiorescu si autorul unui dictionar celebru, si tot de aici a pornit un ideolog ardent si un prozator de clasa, Constantin Stere, pe care generatiile mai noi l-au uitat pentru ca au fost impiedicate sa-l citeasca decenii de-a randul. I-am recitit cu aceasta ocazie romanul sau memorialistic in opt volume, "In preajma revolutiei", si am desco­perit, cu uimire, un vizionar ardent, un povestitor exceptional, si, in genere, un prozator al multimilor in linia lui Tolstoi si, in latura satirica, in descendenta lui Gogol.

Critica literara din anii 30 l-a citit bine si l-a judecat drept (E. Lovinescu, G. Calinescu, serban Cioculescu, Pom­piliu Constantinescu), regretand doar faptul ca autorul nu si-a scris direct memoriile, a preferat sa le romanteze. Romancierul a respins aceasta idee zicand ca memorialistica spune, in genere, mai putin decat poate spune un roman. C. Stere se apropie, aici, de Gide si Francois Mauriac care, cum se stie, considera ca, daca vrei sa comunici integral adevarul, pune-l intr-o povestire, nu intr-o proza con­fesiva. Cu sau fara dreptate, C. Stere a scris (a dictat, in fapt!) opt volume dintr-o epopee care ar fi trebuit sa aiba noua.

Un roman-fluviu, o epopee memorialistica, un voluminos Bildungsroman, in fine, o proza, cum am zis, vizionara impregnata de o puternica poezie a naturii stihiale... Cinci din cele opt volume sunt solide, ca literatura, cu portrete si evocari ce se tin minte. Ce pot spune ele azi noilor generatii de cititori, m-am intrebat, revazand aceste mii de pagini stufoase, indesate, cu sute de personaje si mii de scene de existenta bine notate de un autor lent si profund, hotarat sa mearga pana la capatul lumii si sa spuna tot ceea ce vede si gandeste? Le pot spune, inainte de orice, ceva despre destinul basarabean si despre vechea boierime de dincolo de Prut, traditionalista, pe punctul de a fi rusificata.

O noblete rurala nostalgica, fixata la marginea unui imperiu plin de cruzime si o generatie tanara care crede ca, in "tarile plugaresti", schimbarea n-o pot face decat taranii impilati. O drama ideologica si un numar de destine pe care prozatorul acesta incomod si atipic stie sa le fixeze in epica lui fastuoasa si infricosatoare ca un mare fluviu siberian. Romanul "In preajma revolutiei", aparut in 1932-1936, n-a fost retiparit timp de 55 de ani (l-a publicat, in 1991, Zigu Ornea si tot el a scris o substantiala biografie, in doua volume, a autorului).

Este cazul de a-l relua intr-o editie integrala, in­so­tita de toate documentele privitoare la biografia acestei puternice personalitati a lumii romanesti care a fost C. Stere. Literatura noastra nu are atat de multi prozatori de forta lui. O forta epica tragica si ma­iestuoasa. Iata de ce, voind sa vorbesc despre Basarabia, rana deschisa a romanitatii - cum i se zice adesea - am crezut ca este mai nimerit sa vorbesc despre scriitorul ei reprezentativ.

Sursa: Ziua