Multă vreme Ucraina era favorita SUA în estul Eruopei în încercarea americanilor de a limita sfera de influență rusească. Revoluția portocalie nu a adus însă Ucraina în acel punct în care traectoria ei euro-atlantică să fie ireversibilă. Mai mult, armata Gazprom a lui Putin și Medvedev a obținut, contra unui preț mai mic la gaze, capitaularea Ucrainei în fața Rusiei și prelungirea staționării florei ruse în Crimeea până în 2042. Așadar orice aderare la UE și NATO a Ucrainei, cu granițele ei actuale, pentru viitorii 31 de ani este puțin probabilă. Occidentalizarea Ucrainei rămâne de aici înainte doar un discurs frumos, politicos, diplomatic și convenient…
În aceste condiții, o țară mult mai mică, nesemnificativă pentru americani până nu demult, a trebuit să ia locul Ucrainei în jocul geopolitic americano-rus: Republica Moldova. Această reorientare a americanilor a coincis cu eforturile internaționale ale României de a duce în prim plan necesitatea integrării europene a acestui vechi teritoriu românesc, azi Republica Moldova și implicit necesitatea rezolvării problemei transnistrene.
Pe lângă problemele politice interne interminabile (îndoctrinarea sovietică a populației a condus la un electorat care în proporție de aproximativ 40% votează partidul comuniștilor, partid filo-rus, anti-românesc și anti-occidental), problema care ține cel mai mult Republica Moldova în loc din calea spre integrarea europeană este regiunea separatistă Transnistria (Republica Moldoveanească Nistreană).
Negocierile pentru reglementarea conflictului ar trebui să se deruleze în formatul 5+2 care presupune participarea la negocieri a celor două părţi aflate în conflict: Chişinăul şi Tiraspolul, trei mediatori: Rusia, Ucraina şi OSCE, precum şi a doi observatori – SUA şi UE.
Faptul că mai multi lideri europeni au cerut reluarea negocierilor, iar vicepreședintele american Joe Biden prezent vineri la Chișinău a subliniat că în discuțiile pe care le-a purtat la Moscova a ridicat problema transnistreană sunt aspecte încurajatoare. Biden a mai precizat că SUA sprijină o soluționare a conflictului care să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova.
Acest mesaj vine să dea încredere guvernului de la Chișinău pentru a continua reformele democratice și a crește standardul de viață locuitorilor din dreapta Nistrului, aspect ce ar putea fi un aliat semnificatv în reîntregirea Republicii Moldova.
În octombrie 2009, cu ocazia vizitei sale la Bucureşti, vicepreşedintele american a fost şi mai explicit. El a spus că pretenţia Rusiei de a avea sfere de influenţă este o prejudecată din secolul XIX. Joe Biden a îndemnat statele Europei Centrale să ajute republicile ex-sovietice să răstoarne regimurile autoritare şi să le desprindă efectiv de tutela Moscovei.
Deși semnalul este pozitiv, nu sunt însă de părere că aceste poziții ferme ale SUA vor putea conduce în viitorul apropiat la o soliționare a conflictului în favoarea Chișinăului.
În urmă cu câteva luni, George Friedman, directorul Agenției Stratfor considera că este puțin probabil ca Rusia să plece de pe Nistru.
Transnistria este sub toate punctele de vedere sub controlul Rusiei. Renunțarea la Transnistria (în forma actuală adică republică autoproclamată independentă) din partea rușilor s-ar putea realiza în condițiile în care Chișinăul ar acepta federalizarea Republicii Moldova, federalizare în care Tiraspolul ar avea un cuvând egal de spus cu Chișinăul. În plus, Chișinăul are o problemă internă cu orientarea pro-rusă a unei părți a populației (electoratului) și nu nu ar putea face față Tiraspolului, în condiții de egalitate.
În urma federalizării, guvernul de la Chișinău ar deveni cu siguranță unul pro-rus iar Rusia ar deține controlul asupra întregii Republici Moldova. O astfel de soluție nu poate fi acceptată, iar discursul lui Joe Biden vine să întărească acest lucru.
Așadar, dacă occidentul dorește plecarea Rusiei de pe Nistru (plecare puțin probabilă) va trebui să îi ofere o altă monedă de schimb… ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu