Dimitrie Cantimir |
„Chiar credeţi că ar trebui să ne mândrim că suntem români, ori aşa v-aţi deprins să scrieţi de dragul vorbelor frumoase?”, m-a întrebat un cititor de ocazie, care îşi câştigă pâinea prin ţări străine şi dă pe-acasă din. an în Paşti. Tot el mi-a spus că acolo pe unde îşi caută norocul mai bine să nu afle nimeni că eşti român. Or, naţiunii noastre i-a mers faima rea prin toată Europa, românii fiind implicaţi în tot felul de crime - jafuri, violuri, omoruri...
Invadate de cerşetori şi escroci1 de tot soiul, ţările latine ale bătrânului continent nu mai vor să ne recunoască de neamuri de acelaşi sânge şi nu-şi mai amintesc de marile noastre valori spirituale. Dar parcă noi le cunoaştem, le preţuim? Ne apreciem reperele de care ar trebui să ne sprijinim verticalitatea atunci când suntem loviţi în cele mai sensibile sentimente? Avem, însă, atâtea personalităţi deosebite, cu care ne putem mândri în întreaga lume şi care ne dau dreptul să umblăm cu fruntea sus printre popoarele europene. În toamna anului trecut, bunăoară, Parlamentul European l-a omagiat pe Dimitrie Cantemir, cu prilejul împlinirii a 300 de ani de la urcarea sa pe tronul Moldovei. Tot atunci, în incinta forului european de la Bruxelles a fost dezvelit un bust al ilustrului nostru înaintaş. La eveniment au sosit savanţi din întreaga Europă, domnitorul moldav fiind apreciat drept „unul dintre cei mai înţelepţi conducători de popoare din ultima mie de ani”.
Emil Cioran |
Acest eveniment n-a fost mediatizat prin părţile noastre ca să ştim că avem cu ce ne mândri când ne pornim la munci negre în Italia ori alte ţări din Uniunea Europeană. La fel, n-am auzit nici de noutatea mediatizată în presa franceză că cel mai de seamă stilist al limbii lui Victor Hugo din sec. XX este un român - Emil Cioran. De asemenea, puţini ştiu că în lirica americană din sec. XX aproape nu există poet important care să nu-i fi dedicat poeme înălţătoare unui alt mare român, care a creat cele mai importante valori în Franţa - sculptorul Constantin Brâncuşi.
Constantin Brâncuşi |
Şi dacă tot am ajuns la America, ar fi cazul să amintim că în 2008 NASA a botezat cel mai mare crater2 descoperit pe planeta Mercur cu numele lui Eminescu. Cercetătorii americani şi-au argumentat decizia prin aceea că poetul român, cu poezia sa „La steaua...”, a mers înaintea lui Albert Einstein, anticipând descoperirea teoriei relativităţii. În acest context s-ar cuveni să amintim că în România primul Centru academic „Mihai Eminescu” a fost deschis nu demult, la 15 ianuarie 2011, la Bârlad, pe când în lume o instituţie similară3 a fost fondată cu 30 de ani în urmă, în îndepărtata Indie.
Citesc într-un ziar din R. Moldova că un tânăr abia trecut de 30 de ani din Stăucenii de sub Chişinău a fost ales zilele trecute ministru în guvernul Australiei. Şirul acestor exemple ar putea fi completat cu fapte demne de laudă din partea unor oameni simpli, care s-au evidenţiat pe mapamond prin talentele lor deosebite, prin fapte nobile. Deci, am avea cu ce ne mândri şi n-ar trebui să ne ruşinăm de numele ce ni-i dat să-l purtăm printre străini, dar şi la noi acasă, dacă am cunoaşte nu numai răul din interiorul nostru.
Autor: (M. A.)
Sursa: Ziarul Concordia
(№8, 25 februarie 2011)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu