9 Coloniştii au creat în zona Şaba una dintre cele mai prospere zone din vestul Imperiului Ţarist.
Unul dintre cele mai puţin cunoscute episoade ale istoriei Basarabiei este legat de colonizarea elveţienilor în sudul acestei vechi provincii româneşti. Este vorba de o acţiune care a fost întreprinsă în secolul al XIX-lea, de către Imperiul Ţarist, după ce Rusia a ocupat Basarabia. Elveţienii au fost aşezaţi în Bugeac. Ei au rămas în sudul Basarabiei până când această zonă a fost reocupată de URSS, în anul 1940, când urmaşii coloniştilor elveţieni au decis să emigreze. Cei care nu au făcut acest lucru au fost deportaţi de către Stalin în Siberia. Pentru că elveţienii erau germanofoni, sovieticii se temeau că ei vor sprijini Wehrmacht-ul german care lupta împotriva Armatei Roşii.
Elveţieni în loc de tătari
Potrivit unor surse documentare occidentale şi ruseşti, aducerea elveţienilor în Bugeac a fost planificată imediat după ce Rusia a anexat Basarabia, în anul 1812. Sudul acestei provincii româneşti fusese ocupat, vreme de mai multe sute de ani, de către Imperiul Otoman, care organizase acolo raiale colonizate cu turci şi cu tătari, ultimii veniţi din Crimeea.
Era vorba de populaţii seminomade ori nomade. Ruşii au decis să îi expulzeze pe musulmanii din sudul Basarabiei, iar alţii au plecat de bună voie în Dobrogea sau în Peninsula Balcanică. Practic, singura populaţie turcică ce a supravieţuit în regiune este reprezentată de găgăuzii de azi, care sunt de religie creştini. Pentru a popula teritoriile părăsite de turci şi de tătari, ruşii au decis să aducă o serie de colonişti. Unii au provenit din Basarabia de Nord, alţii din Ucraina, în timp ce un număr însemnat de colonişti provenea din Occident. În zona Şaba, chiar lângă limanul Nistrului, au fost aduşi colonişti elveţieni.
Cei mai mulţi proveneau din zona Baselului, care se confrunta cu mari dificultăţi economice. De altfel, în Basel există chiar şi în prezent o stradă care se numeşte Bassarabien Strasse. Alţii proveneau din zona Vaude, de lângă malul lacului Geneva, renumită în epocă pentru viticultura ei. Cel care a fost artizanul aducerii elveţienilor în Basarabia a fost perceptorul împăratului rus Alexandru I, Frederic Cesar de la Harpe. Acesta a obţinut, în anul 1821, un ucaz imperial, care oferea elveţienilor un teritoriu însemnat pentru ferme, scutiri de serviciul militar, libertatea confesiunii şi scutiri de impozite pe 10 ani.
Elveţienii au început să vină în Basarabia din anul 1822. Ei au pornit la drum în căruţe cu coviltir sau pe jos. Epopeea lor seamănă, practic, cu cea a colo-niştilor care au cucerit Vestul Sălbatic în SUA. Elveţienii, de religie calvină, au construit una dintre cele mai frumoase aşezări din Basarabia. Casele lor, străzile şi biserica protestantă erau considerate drept repere ale arhitecturii din zona Bugeacului, iar vinurile obţinute de coloniştii elveţieni erau apreciate atât la mesele magnaţilor din Rusia şi din Ucraina, dar şi de aristocraţii de la curtea ţarului. Documentele arată că relaţiile dintre coloniştii elveţieni şi populaţia majoritară românească au fost tot timpul excelente.
De ce au dispărut elveţienii
Declinul coloniei elveţiene din Bugeac a început la câteva zeci de ani de la stabilirea coloniştilor la Şaba. Autorităţile ţariste au anulat o mare parte dintre privilegiile coloniştilor elveţieni. Unii dintre ei au fost deznaţionalizaţi. Alţii au părăsit Basarabia după ce această provincie a fost anexată de URSS.
Sursa: http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/de-ce-au-colonizat-elvetienii-bugeacul-219159.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu