sâmbătă, 23 aprilie 2011

Transnistria, „moldovenismul“ şi interesele Rusiei



Image

Teritoriul Republicii Moldova este aproape în întregime controlat de Rusia. Chişinăul nu deţine practic armată în timp ce, sub aspect militar, enclava separatistă de la Tiraspol conservă o uriaşă forţă de foc. Artileria Tiraspolului poate atinge cu uşurinţă Chişinăul. Transnistria ascunde şi alte capacităţi militare: „Transnistria subterană“ conservă rachete cu raza lungă de acţiune, retrase de ruşi din restul Europei de Est.

Conform unor surse occidentale, în Transnistria se află o reţea subterană unde este ascunsă o parte din tehnica militară rusă. În ansamblul de tunele s-ar afla inclusiv rachete cu rază lungă de acţiune, retrase de ruşi din Europa de Est. Actualul „Complex militar-industrial“ din Transnistria, format în jurul Armatei a 14-a, (rusă) include:

• 1 divizie de infanterie motorizată, încartiruită la Tighina;

• 2 regimente de artilerie;

• 1 regiment de tancuri;

• 1 regiment antitanc;

• 2 regimente de genişti şi pontonieri;

• 1 regiment de rachete;

• 1 escadrilă de elicoptere militare.

Armata a 14-a dispune de 5.000 de militari activi şi 80.000 de militari în rezervă, care pot fi activaţi imediat. În zonă se mai află:

• o uzină pentru producerea unor componente de arme nucleare;

• un centru pentru controlul comunicaţiilor;

• unităţi paramilitare (în localităţile Camenca, Râbniţa, Slobozia, Dubăsari).

Batalioanele muncitoreşti paramilitare transnistrene sunt organizate de OSTK, „Consiliul Unificat al Colectivelor de Muncă“ şi de „Uniunea Femeilor pentru Apărarea Transnistriei“, condusă de celebra Galina Andreeva, foarte activă în conflictul moldoveano-transnistrean din 1992.

Insula Şerpilor - bază radar

Deşi aparent pustie, Insula Şerpilor include două puternice radare, deservite de o forţă modică de treizeci de militari. Aparent, nimic deosebit. Totuşi, radarele „văd“ tot ce mişcă în întreg bazinul Dunării de Jos, în Balcani şi în Europa Centrală. Un al doilea radar „acoperă“ Mediterana, monitorizând totul până pe coasta Nord-Africană şi Orientul Mijlociu, inclusiv teritoriul statului Israel. În comparaţie cu „seninătatea“ aparentă a Insulei Şerpilor, nimeni n-ar bă- nui asemenea „înzestrări“. Dar asta nu e totul. Un cablu telefonic sofisticat leagă insula de Odessa, ca şi de Centrul de dirijare electronică şi de sistematizare a informaţiilor, amplasat în subsolurile Tighinei. Datele de aici servesc dirijării rachetelor. Din această perspectivă, se poate spune că astăzi raportul ultrasecret prezentat aici devine cât se poate de coerent. „Coridorul“ geostrategic al Rusiei - Basarabia, Dobrogea, Insula Şerpilor, Balcanii - indică o posibilă deplasare de atenţie şi de accent politic.

Transnistria - primul stat „moldovenesc“ creat de Stalin

Un excepţional document - Memoriul privind necesitatea creării Republicii Sovietice Moldoveneşti (viitoarea Transnistria) din 1990 - memoriu datat 5 martie 1924, arată cu claritate obiectivele geopolitice urmărite de Stalin şi de URSS, prin crearea „primului stat moldovenesc“: formarea unei „breşe strategice“ către Balcani şi Europa Centrală. Din memoriu, descoperim că şi Bielorusia fusese creată tot în acest scop diversionist, subsumat ambiţiilor geopolitice ale statului sovietic. Aşa-numita „Republică Transnistria“ a fost creată de I.V. Stalin încă din 1924, ca un stat artificial, care urma să fie utilizat de către URSS în scopul unor agresiuni imperialiste orientate spre Europa Centrală şi spre Balcani. În Memoriul nr. 26.993, din 5 martie 1924, adresat lui I.V. Stalin, de consilierul Comisarului Apărării, M.V. Frunze, se confirmă rolul de „cap de pod“ al Transnistriei în strategia Moscovei faţă de Europa Centrală.

Transnistria, statul-breşă al URSS spre Balcani şi Europa

Comitetul Central al PC (Bolşevic) din Rusia 26.999 / 5 martie 1924 Strict confidenţial - Urgent MEMORIU cu privire la necesitatea creării Republicii Sovietice Moldoveneşti (...) „în baza politicii naţionale sovietice, ar putea fi creată o unitate autonomă social-politică moldovenească, în cadrul frontierelor RSS Ucrainene sau în cadrul RSFS Ruse. După părerea noastră, o astfel de unitate ar putea fi denumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Republica Sovietică Socialistă Moldovenească ar putea juca acelaşi rol politico-propagandistic pe care îl joacă Republica Sovietică Socialistă Bielorusă faţă de Polonia şi cea Karelă faţă de Finlanda.

Ea ar focaliza atenţia şi simpatia populaţiei basarabene rusofone şi ar crea astfel pretexte evidente în preten- ţiile alipirii la această republică moldovenească a Basarabiei. Din acest punct de vedere devine imperioasă necesitatea de a se crea o anumită republică socialistă, şi nu doar o regiune autonomă, în componenţa URSS. Unirea ulterioară a teritoriilor de pe ambele părţi ale Nistrului ar putea servi drept „breşă strategică a URSS faţă de Balcani (prin Dobrogea) şi faţă de Europa Centrală (prin Bucovina şi Galiţia), pe care URSS le-ar putea folosi drept cap de pod în scopuri militare şi politice“. Pe memoriu stă scrisă de mâna lui Frunze următoarea rezoluţie: „Chestiunea încă nu a fost examinată la CC al PC (b) din Ucraina. Personal sunt pro, dar cu condiţia ca Republica Moldovenească (transnistreană - n.n.) să fie inclusă în componenţa RSS Ucrainene. M.V. Frunze“. La 12 octombrie 1924 se formează, din ordinul lui Stalin, RSSA Moldovenească (actuala Transnistrie), subordonată RSS Ucrainene.

Când sovieticii au reocupat Basarabia după cel de-al doilea război mondial, printr-un schimb de teritorii, Chişinăul a preluat Transnistria de la Ucraina şi a cedat Ucrainei sudul Basarabiei, cu braţul Chilia şi ieşirea la mare („Bugeacul românesc“). În „Rezoluţia către Comisariatul Afacerilor Externe şi Armata Roşie“ din 24 noiembrie 1924, Stalin făcea următoarele consideraţii în problema basarabeană: „Dacă Basarabia va fi propagandistic pregătită pentru unirea cu Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (Transnistria - n.n.) şi, dacă se va depune efortul necesar, ocuparea acestei provincii de către Armata Roşie poate fi realizată cu rapiditate“.

Naşterea „moldovenismului“

Ulterior, la Congresul al IV-lea al Partidului Comunist din România, desfăşurat la Harkov în iunie 1928, poziţia comuniştilor români faţă de problema Basarabiei româneşti a fost exprimată în următorii termeni, fără echivoc: „Burghezia română, în scopul justificării anexării banditeşti a Basarabiei, se sileşte să dovedească că moldovenii, care formează majoritatea relativă a Basarabiei, sunt români, în timp ce populaţia moldovenească, ea singură, se socoteşte şi chiar este în realitate o naţiune deosebită, având propria cultură, şi care luptă împreună cu celelalte naţionalităţi ale Basarabiei împotriva asupritorului lor naţional şi de clasă, împotriva burgheziei române... Partidul nostru (Partidul Comunist Român - n.n.) trebuie să sprijine lupta Basarabiei în năzuinţa ei de unire cu RSSA Moldovenească“.

Moldova - breşa din flancul de sud-est al NATO

Interesantă şi inedită în „memorialul“ secret este însă şi o dezvăluire de natură să ne pună serios pe gânduri: „breşa strategică“ vizată de URSS în proiectata expansiune către Balcani includea nu numai Basarabia, ci şi Dobrogea! Între Ucraina şi Rusia există şi astăzi o serie de probleme nerezolvate în fapt, ceea ce „reactualizează“ documentul prezentat. Crimeea, Sevastopol, flota, regiunile de sud-est ale Ucrainei cu ieşire la Marea Neagră, unde a fost „pompată“ masiv populaţie rusească, toate acestea nu fac decât să readucă în memorie un fapt cert: din punctul de vedere al interesului geostrategic al Rusiei, Basarabia şi Dobrogea aveau rolul de veritabile „coridoare de trecere“ către Balcani.

La nivelul UE este încă slab percepută o realitate: în Basarabia ori în Transnistria nu se joacă doar soarta unor regiuni periferice ale Europei, ci - ca şi în cazul Balcanilor - aici se joacă însăşi soarta Europei! Aici se poate decide soarta întregului flanc de sud-est al Europei şi al NATO. Bazele militare ruseşti de pe teritoriul Moldovei, din zona separatistă a Transnistriei, în oraşele Tiraspol, Tighina, Bolgrad, Artaz, precum şi depozitele subterane de armament nu vor fi abandonate de Rusia niciodată. Generalul Lebed, în perioada în care conducea Armata a 14-a, a afirmat deschis: „Dacă va fi scoasă Armata a 14-a din Transnistria, înseamnă nu numai că Rusia îşi va pierde influenţa asupra acestui mic teritoriu, dar va pierde orice influenţă în Balcani“.


Sursa: http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=271&Itemid=1

Niciun comentariu: