Dor Basarabean sau dorul de rădăcini

Foto: Carmen Anghel-Dobre

Ansamblul folcloric Dor Basarabean este originar din localitatea Er­dec Burnu (Utkonskovka), din regiunea Ode­sa, Ucrai­na. An­sam­blul fiin­ţează din anul 1994, şi este coordonat de Vio­rel Popescu, profesor de muzică la şcoala din localitate.

Sunt toţi numai inimă. Cântă, joacă, se învârt, sar, strigă. Şi toate acestea cu o mare bucurie pe chipuri şi un zâmbet ce nu se şterge decât târziu după terminarea spectacolului. Sunt Dor Basarabean.
Profesorul de muzică Viorel Popescu, maestru al acordeonului, este cel care îi ţine din scurt pe cei aproape 40 de oameni, copii, tineri şi câţiva mai copţi, care formează ansamblul. Iar Sergiu Andrieş, coregraful, este cel care mai slăbeşte puţin strânsoarea, dar nu admite nici o greşeală în interpretarea dansurilor.

Dor Basarabean are un repertoriu variat de cântece şi jocuri din regiunea de obârşie: hora sărbătorii, hora ca la sat, geamparale din Bugeac, precum şi din alte zone ale spaţiului etnic românesc. Dar momentul de rezistenţă al spectacolului este Căluşul. Dansul năvalnic românesc încălzeşte spectatorii, care nu se mai pot opri din urale.

Profesorul Viorel Popescu vorbeşte cu bucurie despre generaţiile care au crescut în ansamblu, iar mulţi dintre aceşti copii au ajuns acum studenţi la Conservator la Bucureşti, la Cluj, la Chişinău sau la Odesa. Aşa se va întâmpla şi cu mulţi dintre componenţii ac­tuali. Dar parcă este din ce în ce mai greu. „Ne lipsesc costumele populare. Pentru cei mici le-am confecţionat noi. Am adus de pe acasă ştergare, le-am tăiat, le-am croit şi avem costume. Dar pentru cei mai mari nu avem decât un rând de costume, din zona Moldovei.”

Repertoriul este foarte bogat, pentru că aceşti copii şi tineri sunt foarte talentaţi. Le-ar trebui costume şi din alte regiuni ale României. „Chiar facem un apel, ne-a spus preşedintele Asociaţiei Naţional-Culturale a Românilor din regiunea Odesa Basarabia, poate cineva din ţară, din România, ne poate dona nişte costume.” Pentru ansamblul Dor Basarabean ar fi cea mai mare bucurie.

Deoarece cu bucurie fac tot ce fac aceşti copii şi cu mândrie poartă brâul tricolor. Pentru mândria aceasta sunt pedepsiţi: nu sunt chemaţi la manifestările de gen din Ucraina. Ar fi cea mai mare bucurie pentru aceşti copii care fie iarnă, fie vară repetă în săliţa din căminul cultural din Utkonskovka, aproape în fiecare seară, ca profesioniştii. Pentru că vor să fie perfecţi atunci când sunt invitaţi la festiva­lurile din România. Şi invitaţiile nu sunt puţine. Un partener de nădejde al ansamblului este Institutul Cultural Român din Bucureşti, care anul acesta, în perioada 17-25 martie, a organizat cea de-a doua ediţie a Caravanei cultu­rale în comunităţile de români din Ucraina (regiunea Odesa).

Deocamdată ansamblul nu are un album pe piaţă, dar este un vis al acestor copii care îşi pun tot sufletul în cântec şi joc.
Este greu, dar ei nu se lasă. Dansează în continuare Căluşul şi poartă brâul tricolor.

Sursa: http://www.jurnalul.ro/special/special/dor-basarabean-sau-dorul-de-radacini-575440.html