PRIMARI DE LEGENDĂ Povestea „Primarului Târnăcop” care a transformat Bucureştiul în Micul Paris!

Autor: Raluca Curteanu

Cea mai mare parte din infrastructura Capitalei s-a dezvoltat în perioada mandatului lui Dem Dobrescu

În februarie 1929, când a câştigat funcţia de primar, Dobrescu a găsit în Bucureşti un asemenea haos, încât se punea problema să se mute capitala României la Braşov. La ceremonia de depunere a jurământului, Dobrescu declara: „Primăria trebuie să aibă nu numai un caracter dministrativ ci şi social” şi susţinea că îţi propune să şteargă impresia unui oraş aflat într-un sat imens. „Vrem să-l facem pe bucureştean să-şi iubească Bucureştiul”. După 5 ani de mandat scopul avea să fie atins.

Vezi și : Povestea „primarului-minune” care a făcut primele trotuare şi a adus telefonul în Capitală. Vezi despre cine este vorba!

A studiat Dreptul la Paris

Născut în satul Jilava, în anul 1869, Dem I Dobrescu primeşte, în copilărie porecla „Mituş Adevăruş”. Ioana Pârvulescu povesteşte în cartea sa intitulată „Întoarcere în Bucureştiul interbelic” cum la 13 ani, viitorul primar pleda pentru prima oară în faţa unui judecător apărându-şi consătenii contra unui arendaş.

Citește și:

Realizările lui Barbu Vlădoianu, generalul care a început canalizarea Dâmboviţei şi a mutat nunţile la Oficiul Stării Civile

Dezastruoasa guvernare a primarului-tribun acuzat de crimă

Boierul-ziarist care a adus tramvaiul electric în Bucureștiul lui Caragiale

Edilul care a dat liber muncitorilor duminica şi a salubrizat pentru prima dată Capitala. Află aici cine e!

Cine a fost „Nababul", latifundiarul putred de bogat ajuns edil-șef de două ori?

Cine-a fost dezvoltatorul imobiliar care i-a forţat pe bucureşteni să se spele şi pe subalterni să nu ia şpagă?

Doctorul Lucjan Julian Skupiewski, străbunicul fostului preşedinte al Poloniei, Lech Kaczynski

A studiat Dreptul, luându-şi doctoratul la Paris şi, întors în ţară ajunge în scurt timp Decan al baroului şi preşedintele Uniunii Avocaţilor. A câştigat alegerile la primăria Capitalei ca şi candidat din partea Partidului Naţional Ţărănesc.

„Trebuie să dăm Capitalei noastre monumentalitatea marilor oraşe”

Dobrescu era în primul rând preocupat de urbanism. A lărgit străzile, inclusiv Calea Victoriei, le-a îndreptat pentru ca el era de părere că oraşul este „antiautomobilistic”.

A construit străzi drepte, le-a îndreptat şi le-a lărgit pe cele strâmbe, a construit pieţe largi. A făcut Muzeul Comunal pentru salvarea vestigiilor trecutului. Pentru a elimina scăldatul în Dâmboviţa, locul de unde provenea apa potabilă pentru o mare parte dintre bucureşteni, primarul a făcut primele ştranduri pentru adulţi şi ştranduri de nisip pentru copii.



A amenajat Parcurile Snagov şi Băneasa, lucru deloc uşor: „Mi s-a spus că dacă mă ating de unul din lacurile Colentinei comit un sacrilegiu pentru că în acel lac se scăldase Mihai Viteazu. Unul dintre proprietari m-a ameninţat chiar că mă împuşcă dacă nu renunţ la lucrare”, spunea primarul.

Tot el a fost cel care a înfrumuseţat Cişmigiul şi a deschis „câmpuri comunale” de sport. A intenţionat chiar să unească Grădina Botanică cu Parcul Palatului Cotroceni, iar în urma acesteia să rezulte „grădina noastră zoologică”. A instalat fântâni publice la toate colţurile străzilor. A plantat copaci şi le-a amintit oamenilor că viaţa unui pom seamănă cu viaţa unui om.

„Am scos un oraş nou dintr-un noroi străvechi”

„O noutate în Bucureştii domnului Dobrescu sunt şi ceainăriile şi adăposturile gratuite pentru iarnă, destinate oamenilor fără casă, cantinele pentru săraci şi municitori şi identificarea familiilor sărace care să primească ajutor de la primărie.

Tot Primăria deschide, pe spetezele ei, o maternitate. O altă idee uimitoare a neobositului primar: primele restaurante şi hoteluri pentru intelectuali”, mai consemnează Pârvulescu în cartea sa.

„Am scos un oraş nou dintr-un noroi străvechi”, se mândrea Dobrescu în unul din discursurile sale. „Am dovedit că urbanizarea unui oraş nu înseamnă cheltuială ci îmbogăţire. Am scos din oraş mii de vagoane de gunoi ancestrale”, mai spunea primarul.



Metroul, visul neîmplinit

Presa vremii însă nu l-a iertat. Unele gazete l-au poreclit „primarul târnăcop”, „logodnicul aiurelii” sau „magnificientius prostificientius”. Pe vremea aceea orice nevoie de elementară civilizaţie, orice investiţie în confort era considerată un lux, o risipă de bani, aşa că energicul primar nu a scăpat de critica presei.

„Degeaba spune primarul nostru că „am scos un oraş nou dintr-un gunoi străvechi” căci noi ne-am săturat de vorbe deşarte”, scria presa.
În final, Dobrescu a intrat într-un conflict cu PNŢ şi în ianuarie 1934 a trebuit să plece de la Primărie şi să-şi lase o mulţime de idei în stadiu de proiect, inclusiv construcţia metroului.

Sursa: http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/PRIMARI-LEGENDA-Povestea-Bucurestiul-Paris_0_464953573.html